cabana – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Aromele Iernii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Miroase a brad în cabană,
e linişte, cald şi plăcut,
iar vinul încinge o cană
ce-l strânge în braţe de lut.
Împrăştie-n aer arome
ce-nlănţuie umbre de brad
pe ziduri, în dans de fantome
ce saltă şi tremură, cad.
C-un trosnet, buşteanul din vatră
aruncă scântei împrejur,
afara-i un câine şi latră,
căci simte cum inima-ţi fur.
Cabana din lemn şi din piatră
e caldă şi fără cusur.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Călător prin gânduri”)

Matsuo Basho - În Coliba Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În coliba mea / tot ce pot să vă ofer / e că țânțarii sunt ... →

Costica David - Ca-ntr-Un Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te privesc și-ți simt iubirea
Cum se scurge-n ochii mei
Las în urmă amintirea
Oricărei alte femei
Dar, te rog, vino cu mine
Să uităm că am fost triști
Prin zăpezile alpine
Vom fi doi nonconformiști

Refren: Ca-ntr-un vis am cuprins
Tot muntele în inimă și-n suflet
Și mi-am zis: nu-i doar vis
Căci am făcut un tragic compromis

Am ales cărarea dreaptă
Fac cu stânca legământ
Iar cabana ne așteaptă
Ca și raiul pe pământ
Și urcăm mai sus pe creste
Ne apropiem de zei
Iar zăpada-i o poveste
Albă-n strălucirea ei

Și ajunși sus la cabană
Ne-nchinăm ceaiului cald
Pe când noaptea, ca o doamnă
Lasă-n urmă negru val
Iar în rest noaptea e calmă
Totul pare ireal
Îți cuprind obrajii-n palmă
Draga mea cu ochi de opal

Costica David - Dor De Munți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când frunze se aștern covor peste pământ
Când șoapte de izvoare, se pierd în adieri de vânt
Când munții se înalță cu crestele în nori
Când brazii se trezesc pe cărări de dor.

Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.

2) Când trenurile duc în cele patru zări
Când gândurile toate zbor în depărtări
Când gările ne-așteaptă să revenim mereu
Când pentru noi, au doar un singur traseu.

Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.

3) Când așteptăm fiorii la clipa întâlnirii
Când ne-ntâlnim suntem în culmea fericirii
Când parcă timpul s-a oprit, iar ceasul stă pe loc
Când trenul merge-ncet parcă ar fi un melc.

Refren: Ne e dor de munți
Ne e dor de cărări
Ne e dor de cabană
Când soarele răsare
Când freamătă pădurea
Când visele-n zori se destramă.

Cântece de munte - Bine Ai Venit, Prietene, La Munte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De vei vedea-ntre geamuri la fereastră
Un munte de cristal
Un munte de cristal și-o floare-albastră
Simbolul unui alpinist banal
Oricine-ai fi, tu urcă fără teamă
Căci creasta lui te-așteaptă
La viață ea te-ndeamnă

Refren: Bine ai venit, prietene, la munte
Bine ai venit, ce mult te-am așteptat
Bine ai venit, prietene, la munte
Bine ai venit, de tristețe-ai și uitat

Oricine-ai fi, poți poposi oricând
Sus la cabană
Cabana lui e casa tuturor
E casa rătăciților târzii
De unde noi
Ne aruncăm privirea
Sperând că într-o zi la munte vei veni

Daniel Vişan-Dimitriu - Ani Lungi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A-mbătrânit și ea, cabana noastră,
de-atâta așteptare-n anii lungi,
iar lemnul ei e-acum uscat și fungi
îmi pare că se-adună sub fereastră.
Era, pe vremuri, un pervaz acolo,
cu flori aprinse, vii, ce dau culoare
și fac, din orice zi, o sărbătoare.
Era odată! Nu mai e! – Alo!.
Eu am ajuns, tu unde ești? Mai vii?
Te-aștept, desigur! Ești, deja, pe drum?
Eu mă ocup de sobă, scoate fum,
și-i praf pe toate de pe-aici, să știi!.
Voi încerca, pe rând, să le adun:
și vasele, și cărțile, iar patul
îl voi aerisi puțin. Canatul
de la fereastră nu mai este bun.
Ajungi diseară? Bine! Foarte bine!
Am timp destul, va fi curat pe-aici!
Să mergi încet, la cal să nu dai bici,
că e bătrân și el! Ca noi, ca mine.

Daniel Vişan-Dimitriu - Orele Cupei Cu Vin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ceva se-ntâmplă. Liniștea pădurii
E altfel: curioasă și mirată
Căci, în cabana mică și uitată,
Se înfiripă murmurul căldurii.
Lumina unui felinar pornește
Spre lumea înghețată de afară,
Vestind că în cabana veche, iară,
În sobă arde focul și bufnește.
De peste brazi, privesc, invidioase,
Însingurări împrăștiate-n cer
De un destin cu ele prea sever,
Ca stele numai noaptea luminoase.
Mai pun un lemn. Căldura vreau să-ți fie
Veșmânt, alături de privirea mea
Ce îți cuprinde trupul și ar vrea
Să-l învelească-n dulce reverie.
Iar tu zâmbești, sorbind o picătură
Din cupa-n care ore din destin
S-au transformat în aromatul vin,
Purtând uitări de lege și măsură.
Daniel Vișan-Dimitriu
(14 ian. 2021, Vol. “Aripi de azur”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Cabana de Sub Stele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-ai așteptat pe drumul tău spre munte,
privind spre orizontul nesfârșit,
iar gândul tău a construit o punte
pe care înspre tine am venit.
Stăteai ca o zeiță, nemișcată,
iar ochii tăi, în Soare, scânteiau
cu strălucirea razei reflectată
de roua de pe flori și-mi surâdeau.
Erai acolo singură, divină,
iar eu m-apropiam, îndrăgostit,
dorindu-te, dorindu-mi o regină
în lumea ce în minte am clădit.
Ne-am sărutat și am plecat, de mână,
pe drumul nostru sinuos, alpin,
ce străbătea pădurea cea bătrână
și ne-ndrepta spre-un neștiut destin.
Curând, cabana de priviri ascunsă
a apărut când stelele, clipind,
s-au arătat din lumea nepătrunsă
a sufletelor ce trăiesc iubind.
Iubirea noastră le-a simțit privirea,
să ne grăbim puțin, ne-a îndemnat,
iar tot ce a urmat e amintirea
a tot ce niciodată n-am uitat.

R S Thomas - Cabana cu Roze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cabana cu roze, pentru că avea
Roze. Dacă toate lucrurile ar fi așa
De simple! Era acel loc
Cu vreo douăzeci sau cam așa de
Case, toate din roșie
Cărămidă, cu numele citeț
La citit; dar aceasta, poarta ei
Acoperită cu mușchi, cu acoperișul ruginit
De licheni. Ai ales-o
Pentru roze, și nu ai greșit.
Era înregistrată în inima
Unei națiuni, și astfel, sigură
De existența ei toată vara
Genera căldura
Înfloririlor sale, lămpi roșii
Să te călăuzească. Și dacă veneai
Prea târziu în frigul neguros
Al iernii, erau chipurile
Din fereastră, chipuri englezești
Cu obrajii roșii, contabilizând spinii.

Echo Caltun - Imnul Căltun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prin văi, prin munți, pe cărări și pe creste
Pașii ni-i pierdem mereu
Carpați înalți, un tărâm de poveste
Străbatem oricând un traseu.
Refren:
Noi suntem nebuni
După munte, natură și culmi
Hai cu noi la drum
Noi suntem Căltun.
Vara și iarna, pe jos sau pe skiuri
Munții ne-așteaptă însoriți
Ne place-n cabane, ne place și-n corturi
De munți suntem îndrăgostiți