Ileana Mălăncioiu – Ca Îndelung Mângâiat
Ca îndelung mângâiat este trupul săuLeneș un singur ochi i se desfaceAsupra capului adus alăturiÎn întunericul în care zace.Deschide și celălalt ochi, o rogiAfară e lumină de multă vremeUn copil cu plânsul abia opritÎncepe în șoaptă să ne cheme.Tremură glasul lui de mielPână la singurul ochi deschisÎn capul de gresie al femeii taleCa într-un dulce … Citește mai mult