C.D. Zeletin – Versuri.pro

Michelangelo - 119

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din primul plans la ultima suflare,
ce mai, mai că nu vine,
cine-a avut destin mai crud ca mine,
c-o stea ce doar asprimi spre noi îndreaptă?
Nu zic rea și nedreaptă;
mai bine-era s-arate
așa, c-aveam elanuri retezate;
dar de-o privesc mai tare,
promite alinare
cu inima-i, izvor de suferință…
O, flăcări, o, dorință!
Cum o-nving slabi, eu laud cu-ndrăzneală
a orelor năvală,
că n-am fost orb și am de ea știință.
Dar e greșeală aspra-i biruință;
vreau să trăiesc în astfel de greșeală,
când cel voinic, luptând cu ea, se-nșeală….
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Michelangelo - 278

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cine nu vrea frunze / să nu vină-n luna mai. / din Poezii, traducere de ... →

Michelangelo - Poți Să Înalți Cu Flacăra Dorinței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poţi să înalţi cu flacăra dorinţei
speranţa, nu în van fiind râvnirea,
căci Domnul de ne-ar fi urât simţirea,
de ce-ar fi dat chip lumii şi fiinţei?
Slăvesc izvorul păcii şi-al voinţei,
de ce mi-aş pune-n altceva iubirea,
când Tu ţii sufletul divin, ce firea
mi-o-înnobilează si o dă credinţei?
Speranţa-i vană în acea făptură
ce-n frumuseţi iubeşte pieritorul
pe care, ceas de ceas, îl soarbe-abisul.
Speranţa-i dulce în fiinţa pură
necoborând cu trupul, schimbătorul,
ori moartea, şi-o aşteaptă Paradisul.

Michelangelo - 99

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se cuvenea, trăind în fericire
și Febo luminând cărării mele,
să mă înalț cu-aripile-i spre stele,
putând să mor cu-o dulce mulțumire.
Azi nu-i! Speranța într-o-ncetinire
a zilelor a fost dat să mă-nșele,
iar ceru-a-nchis ingrate inimi rele,
pe drept, intrarea într-o mântuire….
Ieri Febo-mi dase bara lui drept scară,
lumini și aripi! Iar de muream, minune
se săvârșea întâi și-apoi salvare!
Azi moarte-s toate câte mă-nălțară,
și forță-n piept icoana lor nu-mi pune.
O, cine-mi va da sfat și consolare?