Pune-ți ochii cei mari
să-ncapă în ei mai multă culoare
și apoi am să te rog să dispari
ca sângele serii spre soare
Ia-ți mâinile tale cele mai vii
să mângâi copacii și iarba
și apoi cu ce-ai strâns să mă-nvii
când peste mine coboară iarna.

Refren x2.

Lasă-ți chipul tău alb
asemeni unui nor să plutească
peste câmpul verde și calm
ce-a obosit să mai rodească
și lasă-ți părul negru în vânt
ca un vultur să zboare
peste trupul meu fremătând
și-nchis cu inima în soare.

Refren x2.

Pune-ți ochii cei mari
Să-ncapă în ei mai multă culoare
Și apoi să te rog să dispari,
În sângele serii spre Soare.

Ia-ți mâinile tale cele mai vii
Să mângâi copacii și iarba
Și apoi cu ce-ai strâns, să mă-nvii
Când peste mine coboară iarna.

Ia-ți buzunarele lungi!
Căci vine toamna cu ploi de frunze.
Și-ai să vrei să aduni,
Castane, amintiri și umbre.
x2

Lasă-ți chipul tău alb
Asemeni unui nor să plutească
Peste câmpul verde și calm
Ce-a obosit să mai rodească.

Și lasă-ți părul negru-n vânt,
Ca un vultur să zboare
Peste trupul meu fremătând
Și-nchis cu inima în Soare.

Ia-ți buzunarele lungi!
Căci vine toamna cu ploi de frunze.
Și-ai să vrei să aduni,
Castane, amintiri și umbre.
x2