Burns

O, trupul muritor din mii de zile,Un spațiu umple-n propria-ți odaie,Unde visata-ai lauri peste file,Uitând că soarta poate să-ncovoaie.Puls cald ca secărică am acum;Greu nu-mi-i capul, pentru tine blând,Dar nu-mi văd ochii Fantezia cum,La țel, e moartă, beată.. Pot oricândPe vatră-ța să las peceti de pași,Fereastra să-ți deschid, în ochi să sorbO pajiște ce-adesea o … Citește mai mult