Buda adormit

Rezemat în cot, pe-o ranătolănește Buda-n templu:cap de aur, trup de aur.Artă moartă, te contemplu!Aoleu, mă doare văzul:un furnic, de nu știu când,scormonește-n ochiul Budei.Buda doarme lăcrimând!Of, mi-e milă! Of, mi-e jale!Aș sufla furnicul, darochiul Budei mă ținteșteprintre lacrimi, avatar.