Pablo Neruda – Oda Bucuriei
Bucurie,verde frunzalipită de geam,micuțaluminade-abia născută,elefant sonor,scăpărătoaremonedă,și, câteodată,vijelie trecătoare,sau, mai degrabă,pâine statornică,nădejde-mplinită,datorie desfășurată.Disprețuitu-te-am, bucurie.Rele povete primit-am.Lunape căile ei m-a purtat.Străvechii poețima-nzestrară cu ochelariși, lângă fiece lucru,un nimb de-ntunericlăsai,deasupra florii, o neagră cunună,deasupra gurii iubite,sărut de tristețe.E încă devreme.Primește-mi căința.Gândeam că numai și numaidacă inima meas-ar aprindede spinii durerii,dacă ploaia mi-ar muiaveșmântul,în vanata țară a morții,dacă aș … Citește mai mult