Ion Pachia-Tatomirescu – Brusture

Pe-ngusta plajă, la râpa-mi stâncos de veche,brusturele-şi întinde, sărbătorește umbra cea lată –demult, frunza-i stătea pe cârpătorul de pâine nouă,demult, frunza-i – cât umbrela – o puneai și tupeste creștet, Iubito, ocrotindu-te de arsură de soare,ori de ropotul ploii: privește cum brotăcelulîi caută și-i cântă răcoarea, ferindu-se doarde mărgelele din ochii șarpelui…!Cum te știu, răcănelul … Citește mai mult