Al O Teodoreanu – Broaștele

În plopul meu își pune cuibul luna,Din care iese noaptea ca un corb.Și stele-i cad din aripi, dar le sorbPrin iazuri broaște, una câte una.Căci broaștele înghit bucăți de noapteȘi sar din mâl în iaz rotind ineleȘi se lungesc pe burta lor de lapteÎn care se topesc atâtea stele.