Grigore Vieru – Brațele Mele
Brațele meleCare pot sfărâma piatraȘi frânge oțelul;Care pot sugrumaPeste fagul cel verdeVipera șuierătorului fulger;Care pot ține strânsCa pe-o monedă de aurRana lăsată în palmăDe târnăcop;Care pot legăna pe eleToată zăpada pletelor mamei;Și pot ridica susMormântul tatălui meu –Aceste brațe (uitați-le!)Sunt două strigăteÎnăbușite c-o roză.Ah, dragoste!