bondar – Versuri.pro

Anonim - Mămăruța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mămăruța, ruta,
Urcă-n căruța
Și vino la soare,
Unde-i nunta mare.
Rita, gărgărița,
A-mbrăcat rochița,
Iar bondarul Țaru
Cântă cu cobzarul.
Bondărei și bondărițe,
Melcișori și gărgărițe
Au cântat și au dansat
Tocmai până pe-nserat.

Alecu Donici - Păingul și Bondarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Talentele în lume ce nu aduc folos
Sunt foarte de prisos.
La negustor de pânză, păingul în dugheană,
Văzând cum muşteriii la cumpărat se-ndeamnă,
Au zis în gândul său:
„Eu cu talentul meu
Pot face o cercare
Mai mult izbânditoare
Decât un negustor
Ce cumpără şi vinde product străin cu spor.
De mâine dimineaţă deschid o magazie
De-o nouă pânzărie,
De care omul încă pe lume n-au ţesut”.
Aşa au zis păingul, aşa au şi făcut;
Şi-n colţ, la o fereastră, şi-au săvârşit lucrarea;
Dar peste aşteptare,
Cu mătura, băiatul a doua zi l-au tras
Afară din dugheană
Şi truda-i au rămas
Fără luare-n seamă.
Atunci mâhnit, păingul se-ntoarce la bondar
Şi-i zice: „Vezi cum omul jaluz dispreţuieşte
Orice talente mari?
Tu înţelegi mai bine: te rog dar hotărăşte,
Ce pânză-i mai subţire?”
– A ta, nu-i îndoială! bondarul au răspuns,
Dar nu e de ajuns
Această însuşire;
Căci pânza e menită să-mbrace, să-ncălzească,
Ca să se preţuiască!

Alecu Donici - Bondarul Mizantrop

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire, lumea-ntreagă.
Merge, merge, se tot duce,
Spre pieire au pornit,
Zi ce merge, rău ne-aduce
Rău, tot rău, fără sfârșit.
Astfel în mizantropie
Un bondar se căina,
Stând pe-o creangă de scumpie
Ce la vânt se legăna.
Și zicea el: „Zău, nu-i șagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Când gândesc la vremi trecute,
Când tot vesel eu umblam,
Cu albine mult plăcute
Prin văzduh mă legănam
Și-n petreceri amoroase,
Într-un dulce bâzâit,
Zi și noapte răcoroasă
Petreceam necontenit!
Dar, vai mie, zău nu-i șagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Tot zburam dincolo-ncoace,
Păream tare printre-albini;
Vezi, pe-atunci, la dobitoace
Încă roza n-avea spini.
Dar acum s-au schimbat toate,
Eu de jale sunt pătruns.
Vremi mai rele nici se poate.
Vai, ce vreme am ajuns!
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
Vrun bondar să mai vezi încă
Că-i iubit, că-i curtenit
Și degeaba că mănâncă,
Făr’ să fi agonisit,
Vrun bondar să bâzâiască,
Niște suave, dulci cântări;
Și pe-albini să răsplătească
De-a lor muncă prin plăceri!
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.
Vai, nu-i bine, zău nu-mi place.
Bondărimea s-a sfârșit,
Peste dealuri nu-ș ce-aș face,
Să mă duc necontenit.
Spun c-acolo se găsește
Bondar mândru cântător,
Ce tot încă bâzâiește
Al său viers fermecător.
Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă!”
— Moș uncheș — zise-o albină —
Zău, greșești, de tot greșești!
De-amor viața încă-i plină,
Bătrân ești și n-o simți.
Dar el, în mizantropie,
Ne-ncetat se căina,
El pe creanga de scumpie
Bâzâind tot repeta:
— Merge iute, zău nu-i șagă,
Spre pieire lumea-ntreagă.

Arbatel Filotheanu - În Zadar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În zadar suspin și sufăr
Lângă frunze de ienupăr
După chiot de coțcar..
În zadar, în zadar!.
În zadar suspin și sufăr
După floare de ienupăr
Că n-apare și mă supăr
Pe mărar!.
În zadar sughit cu lacrimi
Copleșit de multe patimi
De bondar!.
În zadar bocesc în pernă
După liniștea eternă
Și mirosul de lucernă
Din ierbar!.
În zadar suspin și sufăr
Eu, umilul bondărel,
Poreclit și sâmburel,
Plictisit de-atât ienupăr,
Îmi plimb trompa mea cea suplă
Pe aici sau pe colea
Căutând o cupă dublă
De lalea!