bogness – Versuri.pro

Bogness - Ipostaza Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bogness – Ipostaza Vieții.
Zi de zi mă trezesc, pornesc,
Merg pe stradă și privesc,
Oameni fericiți, și cu greu mă gândesc,
Cum să scap de greutatea care-mi stă pe cap,
Nu știu ce să fac,
Vreau să scap de probleme, să revin la normal,
Nu vreau să fac un pas greșit să pornesc în aval,
Vreau, să-mi continui viața, să-mi construiesc un viitor,
Dar nu pot. Unde-ați plecat? Sentimentele dor,
Acum stau singur, introspectându-mă prin dormitor,
Caut o cale mai agale, o cale de-mpăcare, cu sufletul meu,
Care scuipă versuri ce curg în vale,
Am spus stop, m-am oprit, am găsit o altă cale,
Lasă-mă să o continui, să o fac mare,
Căci spinii ăștia mă lovesc atât de tare,
Lasă-mă să-mi curăț păcatele,
Să-mi curăț sufletul și faptele,
Să respir, să-mi revin la normal,
Mă pun la masă, îmi iau un pahar,
Mă gândesc că m-am schimbat în sfârșit,
Timpul a venit,
Să mă-ntorc la viața bună,
Stau pe scaun și la ușă sună,
E Dumnezeu care mă ia de mână,
Și spune că mai am o săptămână.
Nu știu ce să fac, supărat, am plecat.
C***t! Viața s-a stins prea devreme, ce păcat!
Ușor, ușor, mă sting, îmi iau adio dar nu plâng.
Toți prietenii mei sunt supărați,
Îi înțeleg perfect, dar stați!
Și în trecut vă uitați,
La vremea-n care mă diferențiați,
Uitați de mine și plecați,
Dar nu mai are rost acum, totu’ s-a terminat,
O nouă viață iau de la-nceput, v-am salutat!
Timpu’ iarăși a trecut, va trece încă pe-atât,
Voi rămâne exact ce-am fost,
Chiar dacă n-are rost,
Asta-i cursu’ vieții, frate,
Spaima te-atinge ușor, ușor, pe spate,
Și mă ascund degeaba-n dormitor,
Pentru că roțile și ele se întorc,
Vom plăti pentru tot ce am făcut.
Nu uitați ce spun acum,
Tot ce am pe suflet spun,
Și le zic greu ca să le-nțelegeți,
De pe mintea voastră să nu le mai ștergeți.
N-are rost să mă descriu,
Știi prea bine cine-am vrut să fiu,
Cu un liniștit grai,
Să-mi construiesc un trai.
Dar acum lumea e pe cont propriu,
Până când, vine-o nouă zi de doliu,
Vorbele se tot aruncă, timpul nu mai urcă, coboară,
În timp ce viața asta-ncet, încet se doboară.

Neputințe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bogness – Neputințe.
Part 1.
Același trai de c***t,
Încă un om uitat,
De societate, încă un mit dezlegat,
Care se lasă-n spate,
Și sunt prea multe vorbe, prea multe fapte,
Care zboară-n jurul tău, vrei să uiți de ele
Și nu poți, că știi că ești de vină,
Te-ntrebi oare cât o să mai țină?
Regreți, cu amăgire, tot ce ai făcut,
Însă, știi și tu că nu mai poți să te-ntorci în trecut,
Să te schimbi, nu mai poți să faci asta și te chinui,
O duci din ce în ce mai greu, da’ tu continui,
Să fii indiferent cu tine,
Ține minte bine,
Niciodată nu e prea târziu,
Chiar dacă drumu’ ăsta-i timpuriu.
Refren X1.
Vântu’ bate, și-alungă timpul,
Și-alungă chinul,
Care-ți stă pe cap,
Și care intră-n tine ca un ac,
Te sparge și te lasă lat,
Stai liniștit, doar ai picat!
Treptat, o să te ridici,
Și-o să uiți, o să-i dai bici,
Drumului ales de tine,
Chiar dacă nu-i destul de bine.
Part 2.
Chiar dacă, nu-i locu’ perfect pe care ți l-ai dorit,
Chiar dacă nici prin munca nu ai reușit,
Să te ridici, ține-o mână-n sus și ai să simți,
Cum te sărută ambii tăi părinți,
Care-au muncit atâta pentru tine,
Și toate astea doar ca să îți fie bine,
Să ai ce să mănânci, să ai cu ce să te-mbraci,
Te simți prea prost și taci,
Te lași zbătut de orice gând,
Și n-o să mai fii liber alergând,
După izbăviști, ci o să stai trăgând,
Din zori de zi, pentru câțiva bani,
Și rostu’ ăsta-l ai de-atâția ani,
Chiar dacă tot din juru’ tău devine rău,
Gândește-te mereu la viața ta,
Și-ncearcă să-ți câștigi libertatea.
Refren X2.
Vântu’ bate, și-alungă timpul,
Și-alungă chinul,
Care-ți stă pe cap,
Și care intră-n tine ca un ac,
Te sparge și te lasă lat,
Stai liniștit, doar ai picat!
Treptat, o să te ridici,
Și-o să uiți, o să-i dai bici,
Drumului ales de tine,
Chiar dacă nu-i destul de bine.

Până la Capăt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bogness – Până la capăt.
M-am întors acum, și vreau să continui ce-am început..
Să trec, peste toate lucrurile din trecut..
Dacă nu mă crezi îți spun că toate le-am conceput..
Iar acum regret nespus, pentru că m-au durut..
(2x)

Bogness - Speranțe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bogness – Speranțe.
Part 1.
O rază, o flacără, o speranță încep să se-aprindă, să prindă,
O viață arzătoare de nemirare pentru un scop plin de culoare,
Un copil mic se desprinde într-o clipă,
De tot ce-a fost frumos și n-are nicio vină,
Părinții lui, cu nepăsare l-au alungat în vale,
Iar el, fraged și plăpând,
Statea și privea tăcând,
Deodată totul începea să se-aprindă,
Era lumina sufletului, raza copilului,
Pe care-acesta a urmat-o și n-a regretat-o,
Căci mai târziu avea să-i fie calea vieții,
Drumul dreptății pe care încerca să-l atingă,
Și tindea de acesta să se prindă.
Refren X1.
Visele sunt vise,
Ele nu pot fi atinse,
Decât dacă muncești,
Și nu te răzgândești.
Încearcă să lupți și să câștigi,
Că visele se-mplinesc doar dacă riști,
Știi cum e vorba aia? Încercarea moarte n-are,
Da’ numa pentru aia care luptă foarte tare.
Încearcă să lupți, și ai să reușești,
Visul tău până la capăt să îl împlinești.
Part 2.
Până când, într-o zi razele soarelui,
Au început să-i lumineze viața copilului,
Crescând mare, purtându-se ca atare,
A cules un caracter, cu care intrând în cartier,
Avea să-și cunoască faptele părinților,
În a căror viață a pătruns un nor,
Atingându-i ușor,
Își aminteau de vremurile rele,
Ușor, ușor simțeau în vene,
Un regret, un apus măreț,
Zi de zi de atunci ei simțeau,
Cum se stingeau, se prefăceau,
În zadar. Copilul i-a uitat,
Abia acum a aflat, da-i prea târziu,
Și știu, că i-a simțit,
Iar faptele lor din nou și le-a amintit.
Refren X2.
Visele sunt vise,
Ele nu pot fi atinse,
Decât dacă muncești,
Și nu te răzgândești.
Încearcă să lupți și să câștigi,
Că visele se-mplinesc doar dacă riști,
Știi cum e vorba aia? Încercarea moarte n-are,
Da’ numa pentru aia care luptă foarte tare.
Încearcă să lupți, și ai să reușești,
Visul tău până la capăt să îl împlinești.
Part 3.
Sunt aici în acest loc ca să vă povestesc,
Că toți oamenii de pe-acest pământ se gândesc,
La lucruri ușoare, grele, oricum nu contează,
Dar ține cont că toată lumea visează.
Dar frate, nu contează că visezi, ci contează că gândești,
Indiferent la ce te vei gândi, acele lucruri reprezintă amintiri,
Amintiri plăcute, neplăcute, nu contează frate dacă sunt lucruri trecute,
Tre’ să ne gândim la viitor, la ce-o să facem mâine,
Că timpu’ trece, fuge și nimic nu mai rămâne din tot ce-a fost,
Totul s-a eclipsat, și-a căzut jos.
Refren X3.
Visele sunt vise,
Ele nu pot fi atinse,
Decât dacă muncești,
Și nu te răzgândești.
Încearcă să lupți și să câștigi,
Că visele se-mplinesc doar dacă riști,
Știi cum e vorba aia? Încercarea moarte n-are,
Da’ numa pentru aia care luptă foarte tare.
Încearcă să lupți, și ai să reușești,
Visul tău până la capăt să îl împlinești.
Part 4.
Visezi că vei ajunge într-o zi,
Ceva ce-ntradevăr nu vei gândi,
Vei ajunge cel mai bun,
Dintr-un vis tare nebun.
Și știu că ți-ai dorit s-ajungi dintr-un pitic,
Ceva ce niciun om nu s-a gândit.
Acum te simți aproape de tot ce ți-ai dorit,
Iubind din plin viața care-n trecut te-a dezamăgit.
Încearcă să treci dintr-un drum într-altul frate,
Că altfel te vei gândi la vise spulberate.
Refren X4.
Visele sunt vise,
Ele nu pot fi atinse,
Decât dacă muncești,
Și nu te răzgândești.
Încearcă să lupți și să câștigi,
Că visele se-mplinesc doar dacă riști,
Știi cum e vorba aia? Încercarea moarte n-are,
Da’ numa pentru aia care luptă foarte tare.
Încearcă să lupți, și ai să reușești,
Visul tău până la capăt să îl împlinești.