George Țărnea – Blestemul Prihănirii
Sunt dealuri de nimicuri și văi de mărunțișuri,Pe care viața noastră și le asumă blând,Însângerându-și pașii prin sterpele hățișuriSau cuprinzând minunea iubirilor din gând.Cele făcute, parcă, să n-aibă nicio pată,Deși, odată smulse din neclintirea lorȘi date-n voia sevei din huma întrupată,Se năpădesc de muguri și înfloresc și mor.