Blaj – Versuri.pro

Ioan Alexandru - Blajul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Două veacuri am supt aici ca prunc
Țâța lupoaicei mamei mele
Și pe obrazul dacului cărunt
Și-acum șiroaie lacrimile-acele.
Pe dealurile-acestea țărănești
De suferințe roase și de toamne
Miroase încă-a vii împărătești
Și a litanii către tine Doamne.
Crucea lui Iancu pe un deal crăpat
Din creștet sus până în temelie
Singură rămasă ca-ntr-un sat
În care încă morții mai învie.
Aproape ștearsă-a fost de pe pământ
În dealul Hulii-abia se mai zărește
Dar libertatea tunetul ei sfânt
De-aici a fulgerat pe românește.

Ion Brad - Blajul Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(In memoriam Radu Brateş).
Blajul nostru cel de toate zilele
Dă-ni-l, Doamne, înapoi aşa cum a fost
În Catedrală şi-n toate filele
Bibliotecilor.. Adu-ţi aminte de vechiul lui rost
De-a lua copiii de mână, să-i ducă departe
Prin tot Ardealul, până-ajungeau dascăli cărunţi,
Netemători de-ntuneric, de suplicii, de moarte,
Din şcoli făcându-şi cetăţi, ca Iancu din munţi.
Când ochii s-apleacă spre numele tău, o mie de sori
Răsar şi ne-nvăluie sufletul, stârnesc clopotele o mie
Pentru cei răstigniţi, înviaţi, nebiruiţii biruitori
Mutaţi în areopagul de bronzuri de pe Câmpie.
Tot mai adânci, temeliile. Tot mai înalt uriaşul tău policandru.
Blajul nostru cel de toate zilele, până la ceruri te-nalţi
Cu mormântul lui Inocenţiu, cu mormântul lui Alexandru,
Cu cei fără cruci din groapa comună, decât toţi mai înalţi.
Un neam întreg s-a trezit din somn tot prin tine.
Romă crescută din lut, din cărţi, din idei,
Din toate comorile noastre latine,
Pe care tu şi azi le vesteşti şi le vrei.
Cu ele ne-aprinzi şi patima şi dorul
De-a fi încă o dată copii şi dascăli cărunţi,
Să vedem în lumină deplină suveran doar poporul
Prin care vecia întreagă s-o-nfrunţi.
Dă-ne, Doamne, iarăşi şi iară, un Blaj cât o ţară.

Ion Brad - Catalog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(Colegelor şi colegilor din 1948.
La Blaj nu ne întoarcem. N-am plecat!
Era în noi încă de-atunci, de când
Cu mâna straşină la ochi, din sat,
Măicuţele ne-au petrecut strigând:
„Să vă purtaţi frumos, că Blaju-i sfânt! “.
Aşa era – un sat ceva mai mare
Cu cărţi în loc de pietre pe pavaj,
Cu clopote de rugi şi de-nchinare,
Amestec de sfieli şi de curaj,
Copil ca noi era bătrânul Blaj.
Nici n-am băgat de seamă când creşteam
Prinşi între joc şi primele iubiri,
Semeţi că suntem din acelaşi neam
Ce-a dat lumină – luptători, martiri,
De care tu, Istorie, te miri.
Mirămu-ne şi noi de câte-au fost
Să treacă peste toţi ca un torent,
Dar Blajul şi-a păstrat acelaşi rost,
Iar noi, ascunşi în el, la adăpost,
Copii bătrâni, îi spunem azi: „Prezent! “.
Mai, 2003