bizonul

Greoi, sălbatic, singur, nepătruns,Roșcat precum jăraticul sub spuză,Înaintează-ncet pe-a râpei buzăGăsindu-și adăpost în loc ascuns.Grumazul își înalță cu mândrieStrăvechiul taur, și-l întrezărescPe-un om din Altamira ori din WestMocnind în adormita lui mânie.El nu cunoaște timpul omenescCu-oglinzi și năluciri de amintire.Nu-i pasă de deșartă rătăcireÎn lungul drum pe care eu pășesc.Fără-nceput și fără căpătâi,E ultimul bizon … Citește mai mult