Georg Trakl – Biserica Moartă
Stau toți înghesuiți pe sumbre bănciȘi-și nalță stinsele priviri spre cruce.Luminile sclipesc ca-nvăluite,Ca-nvăluit și vag rănitul Cap.Tămâia urcă-nalt din vas de aur,Se stinge-ncet cântarea muribundă,Ca bântuit se-ntunecă nesigurȘi dulce spațiul. Preotul pășește lângăAltar; dar plictisit oficiazăCeremonia – jalnic jucător în fațaÎnchinătorilor cu inima de piatrăÎn rece joc de-a pâinea și de-a vinul.Răsună clopotul! Luminile-s mai … Citește mai mult