biografie versuri – Versuri.pro

Trinaro - Biografie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Venise o zi în care trebuia să apar pe lume,
Și mama se gândea, nu știu să-i pun nici un nume,
Atunci în ziua aia blestemată, care-a fost,
S-a născut o fetiță, ce-și dorea un adăpost,
O casă liniștită, o familie fericită,
Fără de supărări, fără vreun pic de ispită,
Nu știam ce urma, să se-ntâmple-n viața mea,
Eram doar o fetiță, care-ncepuse-a respira.
Când am deschis ochii, am văzut un chip zâmbind,
Și se uita la mine, un zâmbet fericit,
Era mama, ce avea să mă ocrotească,
Să mă învețe ce e bine, să mă crească,
Pe holul sălii auzeam un țipăt ascuțit,
Era un om ce nu m-a vrut, un om nenorocit,
Ăla cică e tata, care-a spart tot ce-a avut,
Fiindc-a avut o fată, deși el băiat a vrut.
Lângă el, mătușa, ce am să o iubesc,
Atâta timp, cât pe pământ am să mai trăiesc,
Care în viitor, avea să mă-ngrijească,
E-un înger păzitor, o făptură cerească.

Acasă era bunica, Dumnezeu să o ierte,
Care se bucura, că-are o casă doar de fete,
Și care m-a învățat, ce-i bine și ce-i rău,
Și parc-acum regret, că numai sta pe capul meu.
Și bunicul de-asemenea, pe care îl prețuiesc,
Pe care tot timpul stau și încerc să-l îngrijesc,
Căci și el ne-a îngrijit, pe toți cei de aici,
Și ne-a făcut oameni mari, încă de când eram mici.
E trist cum viața a luat o întorsătură mult prea gravă,
Și aștept un tren care nu pleacă din gară,
Lacrimi după lacrimi s-au scurs pe obrajii mei,
Blestemându-i pentru toată viața pe părinții mei,

George Topirceanu - Biografie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(Replică).
A fost un om ca orice om de treabă
Ca tine şi ca mine bunăoară,
Şi care niciodată nu se-ntreabă
Ce interes au oamenii să moară.
Aşa, fiindcă s-a trezit pe lume
Ca omul care n-a cerut anume,
El şi-a făcut în atmosferă loc,
Şi-a-nfipt în vânt căciula ţuguiată
Şi s-a-ncrustat în spaţiu ca un bloc
De piatră detunată.
Dar într-o zi, căscând prea tare gura,
Pe veci i-a-ncremenit făptura.
Şi sufletul închis în el, săracul,
Spre cer a dat năvală,
Ca întunericul dintr-o cutie goală
Când ai deschis capacul.

Lucian Blaga - Biografie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Biografie.
Unde și când m-am ivit în lumină nu știu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri care nu-mi răspund.
De vânturi și isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperișele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiași vetre
fac schimb de taine cu strămoșii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveștile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pâinea și luna.
Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna.
Cu cuvinte stinse în gură
am cântat și mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.

Friedrich Holderlin - Biografie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ai vrut să fii mai mare, dar dragostea ne-mpinge
În jos pe toți, suferința se înclină mai puternică,
Dar nu se întoarce în zadar
Al nostru arc, acolo de unde vine,.
Spre sus sau jos! Domnește-n noaptea sfântă,
Unde muta natură gândește la zile în devenire,
Domnește cel mai strâmb Orcul,
Nici o dreaptă, nici un drept?.
Asta am aflat. Căci niciodată, ca muritorii meșteri,
Voi celeștii, voi a tot susținătorii,
pe care vă știam, cu prudență
M-ați condus pe calea dreaptă.
Omul scrutează totul, spun celeștii,
Căci el, bine hrănit, mulțumește de învățătură
Și înțelege libertatea,
Să meargă oriunde dorește.

Nicolae Labiș - Biografie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună!
Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună.
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună
Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună,
Și-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Și că-s menit să înving veșnicii și genună,
Dar nu știa de pe-atunci că în mine-o să pună
Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună
Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
Iată-mă azi înarmat cu acele credinți,
Cu îndârjirea păstrată – cuțit între dinți -,
Dar cu prea multă dorință să vii, să-mi alinți,
Bruna fecioară a păcii adânci și cuminți,
Tropotul lung și mereu al galopului meu.