belvedere – Versuri.pro

Christian W Schenk - La Belvedere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stau pe terasă la un colț de stradă
și mă gândesc la toate ce-au trecut
de-a valma peste mine.
Cine
mai știe
unde-i începutul
trecutului prezent spre viitor
când lumea vede cum stau la terasă,
îmi sorb cafeaua
și plin de plăcere
comand și-o bere?
Cafeaua mă trezește-un pic,
și din nimic
se pare
că răsare-o lume
de mult apusă,
stinsă,
împroșcată
de glodul unui azi spre mâine;
dar eu îmi beau cafeaua mai departe
și dau pe gât –
căci setea-mi cere –
încă o bere.
Încet se umple pe terasă
masa,
cu umbrele stafiilor ce-au fost
cândva parte din mine,
dar ce-mi pasă
când pe terasă
nu mai am cafea,
doar o durere
care-mi cere
încă o bere.
Abia atunci
simțind plăcerea sorții
stând pe o terasă,
învie morții
ce mi-au stat de veghe
a viață-ntreagă..
și-n cinstea lor
la Belvedere
mai beau o bere.
Mâna le-o întind
acolo pe terasă,
dar vezi că-n locul lor
pe masă,
la vedere,
stă doar o bere
cu zeci de sticle goale-n
față, adormită.
O, de mi-ați fi prieteni,
adormite sticle,
v-aș umple gâturile goale
cu amintiri de dulce adiere
și n-aș mai comanda încă o bere!

Gellu Naum - Belvedere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prietenul meu pictorul mort
mă strigă (n-are importanţă)
îi ies din gură literele gata desenate
e un băiat normal numai argint şi catarame
în fine tot felul de chestii broderii şi altele
stă într-un scuar în faţa unei clădiri cu frontispiciu
pe frontispiciu scrie ce-i scris pe clopoţelul meu.
s-ar zice că iau plasă dar nu se ştie sigur
l-am salutat de şaisprezece ori şi el tot dă din cap spre mine
are un tic nici nu mă vede
ţine sub braţ cumplita carte scrisă în limba
pe care o vorbim în gând

Ad Litteram - Belvedere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Refren
Zâmbet fals și fițe pe toc
Alege masca pe loc
Pune paie pe foc
Inimă de plastic în voi
Care vedeți numai foi
Prin ochii voștri goi

Strofa 1
Vor să le iubești, să le urăști deodată
Acum minciuna lor stă bine cimentată
Făcând totul din nimic
Din nimic poate să răzbată
Făurind armură de dispreț pururi
Colorând dincolo de contururi
Par dulci dar lasă gust amar
Și-ți numeri ca prostu’ banii când apar
Neștiind spre ce vor să țintească
Îți îngheață suma ca să ți-o topească
Și-o ard crema și nu-ți trece prin gând
Cum se plesnesc astea peste fund
Experimentând nu doar pe portofelul lor
Arzând nenorocitele ca focul din Mordor
Nu whisky înainte sau o țigară după
Le place să se rupă
Și nimeni nu le miroase
Că s-au vândut lu’ 3 de 6

Strofa 2
Pregătite pentru o lume materială
Fardate înșelător ca pentru viața imperială
Profitând de sudoarea altora le recunoști
Că se remarcă fără să culeagă scame după proști
Le vezi că-și mușcă buzele cu una sau cu altu’
Le vezi cum îi domină aleia bărbatu’
Ancorate în nopți fierbinți n-au temere
Da au ceară, măști, REC pe camere
Uleiuri, dildouri, ca-s date dracului
Fetiș, corsete și tocuri cui
Te țin în întuneric și-ți dau filme
De mici astea făceau victime, ca-s crime
Mergând pe cărbuni aprinși discret
La pas cu DUMNEZEUL lor perfect