Beatrice – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Beatrice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin locuri fără iarbă, pe-un șes întins de zgură,
Când îmi spuneam odată durerea la natură.
Iar gândurile mele, ce-aiurea rătăceau,
De inimă pumnalul tăios și-l ascuțeau,
Văzui că-n plină ziuă începe să se pună
Deasupra-mi un nor negru, funebru, de furtună,
Ce aducea o ceată de demoni vicioși,
Părând pitici din snoave, ciudați și sângeroși.
Să mă privească rece au început deodată
Și, cum grăiește lumea despre-un nebun pe stradă,
I-am auzit vorbindu-și în șoaptă între ei
Pe când schimbau ocheade și semne câte vrei.
-Să-l contemplăm în voie: e o caricatură
Ce vrea să fie Hamlet la chip și la postură.
Cu ochii-i șovăielnici și părul lui zburlit.
Nu este oare comic acest nefericit,
Bufon de trei parale, ridicol gură-spartă
Care își joacă rolul cu suficientă artă
Și-și vrea compătimită pretinsele-i mâhniri
De vulturi și de greieri, de râu și trandafiri,
Ba chiar de noi, autorii acestei mascarade,
Spărgându-mi urechea cu sute de tirade?.
Aș fi putut (orgoliu-mi era până la nori
Și îmi punea mulțimea de demoni sub picior)
Să le azvârlu-n față sfidarea mea supremă,
Dacă n-aș fi văzut-o în ceata lor obscenă
-Cum nu păliră-n ceruri atunci toți sorii vechi? –
Pe zâna vieții mele, cu ochii-i neperechi,
Care râde cu dânșii în cor de-a mea durere
Și-i dăruia cu câte-o murdară mângâiere.

Gheorghe Tomozei - Sonetul Sonetului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt versurile, sâmburi, paisprezece
vibrând în mărul unei clipe ninse,
ori pietre de colan, la gâtul, prinse
al unei străvezimi din ţărmuri grece?
Fluide zaruri sunt, poate prelinse
pe masa unui han cu pragul rece,
sau stropi de vin ori lacrime pribege
brumând armura oştilor învinse?
Sau dinţii Beatricei sunt, complice,
surâzători, ori sunt, de sub gorgan
dinţii sălbatici ai lui Ghinghis Han
mişcând cu plumbul sfârcului de bice
din noapte ca dintr-un gigant hartan?
Ghinghis ori totuşi, totuşi, Beatrice?

Iulia Haşdeu - A Fi Iubită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

But, oh! the choice what heart can doubt,
Of tents with love, or thrones without?
(Thomas Moore).
Murişi, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte..
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi – crin în mânăstire – sfârşitu-ţi-ai viaţa..
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit.. Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!.
Ah, să te ştii iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îţi vine, dar lacrimi cereşti!
Să mori iubind!.. Ah, moarte de har şi norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!.

Vasile Conta - Dante și Beatrice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De ce c-altădată nu te mai uiți la mine?
Cu ce te-am supărat? Eu te știam pe tine
Mai veselă, mai bună. Nu te-a mulțumit slova
Din sonetul publicat de mine în Vita Nouva?.
Vorbește-mi. Tăcere ca răspuns? O, Beatris!
De ce mă faci să cuget că iubirea e un vis! …
Îți mai aduci aminte de seara cea din parc
Când ne vorbeam în șoapte sub feeriei arc?.
Dar, vai! căci timpul șterge și sentimente vii…
Azi, noi suntem mai mândri, pe atunci eram copii.
Ce vremuri fericite… din amintirea lor
Aș vrea să-mi fac cunună de glorie-n viitor.