Baraba – Versuri.pro

Speranta - Baraba

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Pe când în largul lumii cutreierai semeț,
Pe când cu lănci și scuturi, cohortele străine,
Te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
Când floarea tinereții își scutură podoaba,
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! (x2)

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtună,
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese atunci minciuna,
Talharii cei cu vază cerură pe-un tâlhar.
Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba;
Dar m-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! (x2)

Te chem și astăzi, vino, și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani.
Dar vremea e trezie, mijesc pe dealuri zorii
Și cerul întreg te-așteaptă, de două mii de ani!
De-ai știi ce neagră noapte și ce adânc fierbinte
Va fi când suferința nu va cunoaște grabă!
Vei plânge întotdeauna și-ți vei aduce aminte
Că am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! (x2)

Costache Ioanid - Baraba

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe când în largul lumii cutreierai semeț,
pe când, cu lănci și scuturi, cohortele străine
te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
când floarea tinereții își scutură podoaba?
Ca să te scap de lanțuri, de moarte, de rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba.
Eu răsădisem pacea, tu semănai furtună,
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.
Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba.
Te chem și astăzi: Vino și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi prin spini și bolovani.
Dar vremea e târzie. Mijeșc pe dealuri zorii.
Și ceru-ntreg te-așteaptă de două mii de ani.
De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte
va fi când suferința nu va cunoaște grabă,
Vei plânge totdeauna și-ți vei aduce-aminte
că am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!

Otto Pascal - Baraba

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Baraba.
1. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine
Pe când în largul lumii cutreierai semeț,
Pe când cu lănci și scuturi cohortele străine
Te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?.
/: Ai auzit vreodată prietene, de Mine
Când floarea tinereții își scutura podoaba?
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce în locul tău, Baraba!.. :/.
2. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna-
Tâlharii cei cu vază cerură pe-tâlhar.
/: Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,
Dar M-am gândit la tine.. privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!.. :/.
3. Te chem și astăzi.. vino și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani,
Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii
Și ceru-ntreg te-așteaptă de două mii de ani!.
/: De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte
Va fi când suferința nu va cunoaște graba,
Vei plânge-ntotdeauna și-ți vei aduce aminte
Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba!.. :/