balad – Versuri.pro

Farkas Arpad - Balada Mică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amurg alb, frumos, de munte,
pe fusta mamei june,
cărunte, ghemuind,
steluțe multe.

Răsărind, lucește luna
prin cămașă, vor lumina:
nouă pietre-momuc,
mărunte.

La dreapta s-apleacă: pe porumbar.
La stânga s-apleacă: în prăbușire,
patul conjugal, deja, cimitir e,
pentru ea.

Ea va naște stelele,
din ghindă sculptând leagăn,
și îl mișcă.
Pentru ea ploi se roagă,
păduri cu brazi se-nalță,
n-are vis, n-are țară,
doar această baladă.

Radu Gyr - Balada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rămas bun, de-acum, frate de cruce.
Vei porni spre țara ta de lut.
Eu prin săbiile zării mă voi duce,
Vânturi mari să-mi iasă la răscruce,
să-mi dea apa lor amară de băut.
Dacă într-o zi o să se vadă
vultur de argint pe cer lucind,
scoate-ți straiul tău de nun din ladă,
pune-ți zările la coapsă ca o spadă
și să vii la nunta-mi de zăpadă,
în dumineca mea albă de argint.
Pajuri negre însă de-or să zboare,
să-nțelegi că ochii mi-au furat
să mi-i ducă-n stele rotitoare,
și că fruntea mea, răpită-n ghiare,
peste vârfuri de păduri tot mai răsare,
ca un ciob de lună-nsângerat.

Odyssey - Balada Menestrelului Orb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Privește, bard, privește, în zarea-ndepărtată,
Privește, bard, privește, n-ai s-o mai vezi vreodată,
Căci pus-a crudul rege lumina să ți-o fure,
Iubit-ai pe-a sa fiică, el n-a putut să-ndure.
Când noaptea grea se lasă și sufletul ți-e jar,
Ridică înspre stele al tău glas blând și clar.

Visează, bard, visează, la zbor spre infinit,
Visează, bard, visează, căci timpul s-a oprit,
Când gândul tău cuprinde apus și răsărit,
Și gândul tău aprinde inima ce-ai iubit.
Când noaptea grea se lasă și sufletul ți-e jar,
Ridică înspre stele al tău glas blând și clar.

Prea mulți sunt și prea cruzi, ce pot fura lumina,
Nebunilor ce cred în dragoste și-o cântă.