Jorge Luis Borges - Celui Ce Va Citi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă paginile acestei cărți îngăduie
vreun vers fericit,
îl rog pe cititor să-mi ierte impolitețea de a-l fi uzurpat
Eu în prealabil. Nimicniciile
noastre se deosebesc foarte puțin;
este banală și întâmplătoare împrejurarea
că tu ești cititorul acestor încercări,
iar eu sunt cel care le-a compus.

Gheorghe Tomozei - Legenda Cărții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îmi umplui, găsii cu cale
filele, cu animale.
Parcă mă cuprinde frica
răsfoindu-mi cărticica.
Dintre rimele perechi
coame cresc și sar urechi,
și-ntre stihuri se înnoadă,
negru câte-un fleac de coadă,
și când gata-s s-o deznod
șoareci, titlurile-mi rod,
și pe fiecare coală
se semnează cu cerneală.
Nu mai știu de-s autor,
cartea e a mea? a lor?
Dacă se mai bat și rag
dau din umeri, mă retrag.
și sub toamnă și sub stele
fac o carte fără ele,
care, chiar de e frumoasă
pare o pustie casă.
Fără mare tărăboi
vin cu toatele-napoi.
Eu le dojenesc, tăcut.
.. Și o luăm de la-nceput..

Eugenio Montale - Poezia II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu oroare
poezia refuză
glosele scoliaștilor.
Dar nu e sigur că prea muta
își ajunge ei înseși
sau recuziterului ce se împiedică în ea
fără să știe că-i
e autorul.

Alecu Donici - Autorul și Hoțul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În întunericul lăcașului de umbre,
În tartarul cumplit
Unde de grozăvii trist sufletu-ți se umple
Și unde merge omul de fapte osândit,
Sosiră totodată
La aspra judecată
Un hoț răutăcit,
În sânge încruntat
Care au și murit,
Pe viață spânzurat,
Și un autor vestit,
Puternic în condei,
Care au dezvelit
Mult slobode idei,
Ce-ntocmai ca Sirene*
Era la glas duios,
Dar, potrivit cu ele,
Și mult primejdios.
Orânduielile la iad sunt cu grăbire,
Nu este ca la noi zadară prelungire
Și hotărârile se dau într-un minut.
Fără zăbavă dar,
Pe două strașnice grătare de metal
S-au pus două căldări, cu smoală s-au umplut
Și bieții vinovați în ele au intrat.
Dar sub tâlhari au pus un munte-ntreg de brad,
La care singură Alecto** foc au dat,
Stârnind o flacără atâta de grozavă,
Cât bolțile la iad
Mai toate au crăpat;
Iar către autor părea asprime slabă.
Sub el la început
Ardea un focușor abia-abia văzut,
El însă ne-ncetat mai rău se aprindea.
Trecură zile, ani și sub tâlhari de mult
Cenușă s-au făcut,
Iar focul sub autor necontenit ardea.
Văzând așa asprime,
Văzând neușurare,
El strigă cu glas mare
Că nu-i dreptate-n nime!
Că el, trăind în lume,
Și-au dat un mare nume
Și, de au scris ceva
Cam slobod, cam ghimpos,
Dar n-au crezut cândva
A fi mai păcătos
Decât un rău, un hoț!
Atunci, o furioasă zână,
O sor’ din cele trei a iadului surori,
Cu cozi împodobită de șerpi otrăvitori,
Cu bice sângerate-n mână,
Viind drept autor, au zis: Nenorocite!
Tu cum de îndrăznești
Asupra providenței strigare să pornești
Și să înșiri cuvinte
Precum le înșirai
Cât pe pământ erai!
Și tu te socotești
Mai bun decât un hoț?
El răul au urmat, el au făcut și morți
Cât au avut viață.
Iar tu.. Ea au deschis lui lumea ca să vază:
Privește, uită-te la faptele-ți cumplite,
Vezi fiii ce-au otrăvit pe mumă, pe părinte,
Cu multe desfrânări
Vezi fiice depărtate
De-a lor nevinovate
A sexului chemări,
Vezi deznădăjduirea familiilor întrege,
Adusă prin a tale mincinoase încercări.
Tu de însoțire, de legături, de lege
Ai râs, ai defăimat
Și, pentru ca sujet de scris să poți alege,
Ai fi dorit să vezi pământul răsturnat.
De cine patima au fost descrisă bine,
Cu dezveliri că viața e vis amăgitor?
De cine-i încântat nemernicul amor?
De tine!
Simțirea tinerimii de tine-i ațâțată
Prin o îmbrobodire de adevăr înalt
Și răzbunarea urii de tine-nfășurată
În scutece de sânge de om din om vărsat.
Aceste fapte toate,
Prin scrieri înfocate
Certând ai proslăvit
Și-n loc de fericire,
Tu omului ai dat povară de gândire.
Dar încă câte rele nici nu s-au dezvelit
Din scrierile tale
Ce sunt cu-mbelșugare:
Deci rabdă, suferind!
Au zis Mejer scrâșnind
Și iute au trântit capacul pe căldare.
Dumnezeu să nu se-ndure
De oricare autor,
Ferindu-i pe toți de furii
Și de-a iadului cuptor.

autor – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Celui Ce Va Citi

Gheorghe Tomozei - Legenda Cărții

Eugenio Montale - Poezia II

Alecu Donici - Autorul și Hoțul