autopsia neantului

Niciodată nu mi-e dor de mine.Nu-s decât clipa care-și recunoaște căderea.Sunt verbul care nu exprimănici ființa, nici lucrul.Uit că mi-am pierdut amintirile,pietricele pe un biet drum.Să aplaud ceea ce mă nimicește:vântul, viscolul,voința de-a nu fi nimic?Ce fosilă se-agităîn plămânii mei?M-am decis să fac autopsia neantului.Să fiu abstract mi-e de ajunsca să meritcea mai pură absență.