auru prostului

Sunt rupt ca taleru’ pe care-mi atârnă voința de metal în valuri,Rămânând adânc ca Atlantida între curent și aur.Între comori și n-aud cum înghite-n sec eșec,Viața mea-i un pod de sticlă și-s cam plumb să-l trec.Timpu-i scump, ia asta ca pe-un voucher,Eu nu rămân dator și trag cârma s-am ce-ntoarce.Trag pe urmă, sunt plin de … Citește mai mult