aurora boreala – Versuri.pro

Mircea Streinul - Migrare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îi turbură pe reni prea multul dimineții soare
și-un freamăt nou spre calme norduri îi rechiamă;
de-atâta primăvară, inima îi doare
și-amiezile privirea li-o umbresc de teamă.

Aurore verzi halucinează-n codri depărtarea
si dânșii tremură visând zăpezile eterne;
sălbatică, prin sânge iar le flutură-nserarea
cu nostalgii suave după tundrele materne.

Deși-i așteaptă-n drum atâtea uragane, renii
pornesc și bucuria revederii îi agită;
banchize străvezii, în cari au înghețat lichenii,
ei simt de-acuma aspru răsunându-le-n copită.

Oricât li-ar sta-mpotrivă lupii, dându-le târcoale,
pe renii lânceziți de-azur îi duce mai departe
mirajul irizatelor aurore boreale
să-ngenunchieze-n liniștea zăpezilor și-n moarte.

Cezar Popescu feat Versuri: Otilia Cazimir - Vis Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.
Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpură, de aur și smarald.
Ref. 1: Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă:
Urși albi de vată, foce mari de glod.
Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.
Ref. 2: Acolo-n apa-i calmă și albastră,
M-aș duce-n zori de ziuă să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-e cald.

George Coșbuc - Aurora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu regină măiestoasă, prietena lui Dumnezeu,
Ca un râu d’argint să varsi luminosul păr al tău
Peste drăgălașii umeri, când răsari însvăpăiată,
Nobilă, cu ochi de zâmbet și cu mers ușor de fată.
Și cum vii, o visătoare, rătăcind pe cer așa,
Tu pierzi una câte una stelele din salba ta.
Te-ai împodobit, Frumoaso, cu tot ce-i frumos sub soare,
Și zâmbești cu ochii umezi de mărire și splendoare,
Arătând șireată pieptul desvelit d-al tău veșmânt,
Și din cer adânc lumina și-admirarea pe pământ.
Norii-n calea ta cu vuiet speriați se-ndepărtează,
Ca tu-i biruiești, Stăpâno, cu puterea ta vitează.
Cât ești tu de bună, Doamnă! Tu, cea cu alai de stele,
Faci cărările frumoase presărând argint pe ele,
Pui vopsea de argint – pe vârful munților întunecoși
Și te legeni blândă-n carul înjugat cu tauri roșii.
Tu te lupți prin întuneric cu-ntunericul, și, plină
De puterea ta, lumina se renaște din lumină.
Tu prin munții cu prăpăstii ți-ai bătătorit poteci
Și cu pieptul alb de fată luminând în cale treci,
Iar dușmanii tăi se-nchină și se umilesc în cale;
Nu atât însă puterii, pe cât frumuseții tale,
Când zăresc ieșind din umbră ochii tăi nebiruiți,
Pieptul alb și fruntea albă și obrajii înfloriți.
Te salut, frumoasă Doamnă, fiica cerului senin,
Inima tu mi-o-ntărește, că din inimă mă-nchin,
Ruga mea să-ți fie-aminte, că din suflet eu trimit-o,
Și când te întorci în ceruri, tu să nu te uiți, iubito.
Imnuri Rig-Veda în traducerea lui George Coșbuc

Otilia Cazimir - Vis Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aș vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheața mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.
Desfășurând culorile-i spectrale,
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald
Dantela aurorei boreale,
De purpură, de aur și smarald.
Banchiza albă ne-ar așterne-n față
Covoare de omăt imaculat.
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mpărăție de zăpadă,
S-ar aduna fantasticul norod
Al nopților polare, să ne vadă:
Urși albi, de vată, foce mari, de glod….
Iar când natura-n soare nou învie
Și când văzduhul nu mai e opac,
Într-un bazin de sticlă argintie
Ar licări oglinda unui lac.
Acolo-n apa-i calmă și albastră
M-aș duce-n zori de zi să mă scald
Și cât ar fi de frig, iubirea noastră
M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!

Ion Miloș - Te Visez

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te visez:
alergăm ca niște miei astrali
prin câmpiile aurorii boreale.

Mă trezesc:
soarele răsare din degetele tale
și-mi cade în brațe ca o floare.

Deschid fereastra:
zburăm la iubirile de sus
unde Dumnezeu cântă la vioară.

Artur Enăşescu - Sonet - O, Nordul, Nordul Lumilor Polare…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O! Nordul, Nordul lumilor polare,
Cu sloiuri ce privirile-ți înșală,
Scăldate-ntr-o eternă rumeneală
De basm; o, culmile fără suflare!.
Doar norii plâng pe margini de ghețare,
Pe-ncremenite mări ca de sineală,
Străluce „Aurora Boreală” –
Inel de-argint al nunților solare.
Dar noapte ce coboară lin din ceață,
Și ard ca-n vis castelele de gheață
Haotic cu reflexe de sidef.
Iar surâzând mai mândră decât toate,
A Nordului semeață zeitate
Se-nalță peste-albastrul relief.