Marin Sorescu – Atunci
Atunci de ce tăcerea astaAtât de densă, de îngrozitoare?Ba comunicăm cu cei de dincoloTot timpulDar nu mai avem ce să ne spunem.
Versuri corectate și adnotate
Atunci de ce tăcerea astaAtât de densă, de îngrozitoare?Ba comunicăm cu cei de dincoloTot timpulDar nu mai avem ce să ne spunem.
Un gând răzleț îmi spune mieCă-n umbră mai aștept un val,O mare volbură târzieCu chiote de vijelieSă-și ducă clocotu-n Ardeal.Atunci, în ziua dezlegării,Pământul nostru abătutÎl veți găsi în largul zăriiȘi-n toate unghiurile țăriiAtât de gol și-atât de mut.Dar morții s-or porni să vieȘi-n vesel, zâmbitor convoiVă vor iubi cu frenezieC-ați împlinit o datorie,Nu pentru ei, … Citește mai mult
Îndepărtat de tine, pribeag și hărțuit,Cu gândurile-n flăcări, cu inima de gheață,Mi se părea că numai în vis te-oi fi zărit…Și-atunci, surâzătoare, mi-ai răsărit în față.Și-am fost atunci asemenea acelui călător,Care-n pustiul veșnic descoperă izvorulȘi își afundă fața în unda de izvorȘi bea până ce uită de sine călătorul.
Era adânc, era tăcut,picau pe jos andantefoiri de foi, când între noil-am rechemat pe Dante.Eram absurd și spălăcitși, lighioană dragă,de ghidușari zburau bondarizbenguitori, în șagă.Era o broască lângă lacmicuță și țestoasăUn stâlp de lemn și telegraf,vroia scâncind, acasă….…Și becul a rămas stingher,în mijlocul luminii…Trecu în gând, pe lângă noi,Francesca de Rimini.Ceva micuț de tot și … Citește mai mult
Vescan:Atunci omul era om, acum omul e câineAtunci nu profitau toți, se știa de rușineAtunci femeile se bucurau pentru o floareAcum se bucură dacă le duci pe banii tăi la mareȘi e mare lăcomia și invidia de aziNu simți o mână pe umăr doar dacă te ajută să caziAtunci puteai să ai mai mult de … Citește mai mult
Atuncicând va fi să morvoi dansapierdută în lumina vinuluiși-a amantului din miezul nopții