<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Atena &#8211; Versuri.pro</title>
	<atom:link href="https://versuri.pro/top/atena/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://versuri.pro</link>
	<description>Versuri corectate și explicate</description>
	<lastBuildDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=6.9</generator>

<image>
	<url>https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png</url>
	<title>Atena &#8211; Versuri.pro</title>
	<link>https://versuri.pro</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Giorgios Seferis - Euripide - Fiul Atenei</title>
		<link>https://versuri.pro/giorgios-seferis-euripide-fiul-atenei</link>
					<comments>https://versuri.pro/giorgios-seferis-euripide-fiul-atenei#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Giorgios Seferis]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[Condamnare]]></category>
		<category><![CDATA[Euripide]]></category>
		<category><![CDATA[filozofie]]></category>
		<category><![CDATA[Lupte interioare]]></category>
		<category><![CDATA[Melancolic]]></category>
		<category><![CDATA[Moarte]]></category>
		<category><![CDATA[Sicilia]]></category>
		<category><![CDATA[soarta]]></category>
		<category><![CDATA[Tragedie]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=88710</guid>

					<description><![CDATA[A-mbătrânit între incendiul Atenei / și stâncile de marmoră din Sicilia. / Îi plăceau grotele ... <a href="https://versuri.pro/giorgios-seferis-euripide-fiul-atenei" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>A-mbătrânit între incendiul Atenei<br />și stâncile de marmoră din Sicilia.<br />Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurile<br />făurite de valurile mării.<br />Vedea în forța oamenilor o plasă<br />țesută de zei, în care ne prindem noi înșine.<br />Și-a vrut să rupă plasa.<br />Era ursuz și avea prieteni puțini;<br />dar iată, a venit vremea și-l sfâșiară câinii.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/giorgios-seferis-euripide-fiul-atenei/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cezar Ivanescu - Efebul de la Maraton</title>
		<link>https://versuri.pro/cezar-ivanescu-efebul-de-la-maraton</link>
					<comments>https://versuri.pro/cezar-ivanescu-efebul-de-la-maraton#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Cezar Ivanescu]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[bătrânețe]]></category>
		<category><![CDATA[efeb]]></category>
		<category><![CDATA[glorie]]></category>
		<category><![CDATA[maraton]]></category>
		<category><![CDATA[Melancolic, nostalgic]]></category>
		<category><![CDATA[Moarte]]></category>
		<category><![CDATA[Nostalgie]]></category>
		<category><![CDATA[poem]]></category>
		<category><![CDATA[Trecerea timpului]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=89172</guid>

					<description><![CDATA[Frumos am fost precum / efebul de la Marathon / și meșterii Atenei bătură o ... <a href="https://versuri.pro/cezar-ivanescu-efebul-de-la-maraton" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Frumos am fost precum<br />efebul de la Marathon<br />și meșterii Atenei bătură o medalie<br />de aur, să rămână chipul meu<br />de-a pururi tânăr și strălucitor!<br />Acuma sunt bătrân și<br />mi-am pierdut și toată strălucirea<br />și orice bețivan mă-njură<br />în porturi, prin tavernele Atenei;<br />ce mai contează acest zombi,<br />sufletul meu e-nmormântat acolo<br />în Glorie: frumos efeb mort<br />singur înfruntând întreagă<br />o oștire de barbari!</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/cezar-ivanescu-efebul-de-la-maraton/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Homer - Odiseea/Cartea I (2)</title>
		<link>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-i-2</link>
					<comments>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-i-2#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Homer]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[calatorie]]></category>
		<category><![CDATA[cartea i]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[odiseea]]></category>
		<category><![CDATA[odyssey]]></category>
		<category><![CDATA[ospitalitate]]></category>
		<category><![CDATA[Speranță]]></category>
		<category><![CDATA[Telemac]]></category>
		<category><![CDATA[zeiță]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=39827</guid>

					<description><![CDATA[Iar eu voi coborî-ntr-această vreme / În Itaca, s-aprind pe Telemac / Și-n inimă să-i ... <a href="https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-i-2" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Iar eu voi coborî-ntr-această vreme<br />În Itaca, s-aprind pe Telemac<br />Și-n inimă să-i pui curaj să cheme<br />La sfat pe-ahei; și-apoi pe cei ce-i fac<br />Atâta jaf și fără de-a se teme,<br />Tăindu-i boi și oi și ce-au pe plac,<br />Pe prinți de-acum de scurt să mi-i apuce!<br />Și-n Pilos și-n Micene mi-l voi duce<br />Să afle vești ce face-al său părinte<br />Și-un nume bun să-și facă pe pământ.&#8221;<br />Așa vorbi, și mândre-ncălțăminte<br />Și-a pus sub tălpi, acelea cari îi sunt<br />Aripi ce-o duc pe-uscat și ape sfinte<br />Ca dulcea boare-a molcomului vânt.<br />Luă apoi și lancea ei cumplită,<br />Cea-n vârful ei cu-aramă ghintuită<br />Și care-așterne-n galbănă țărână<br />Al multora bărbați cumplit șirag<br />Când intră-n taberi furioasa zână.<br />Și-așa deci din Olimp porni cu drag<br />Și-n Itaca sosind, cu lancea-n mână,<br />S-opri la casa lui Ulis, la prag.<br />Și-a stat aici, schimbată-n chip cu totul,<br />Părând la față Mentes Tafiotul.<br />Văzu prin curte pețitori, pe-afară,<br />La zarul lor, pe prispă sub păreți,<br />Pe piei de boi ce înșiși îi tăiară.<br />Și-argați de-a valma ce-alergând semeți<br />Ori vin scoteau cu vadra din cămară,<br />Ori mesele spălau cu mari bureți<br />Și-n rând le potriveau lipite-aproape,<br />Punând fripturi pe-ntinsele prosoape.<br />Pe Mentes îl văzu deci mai-nainte<br />De toți, frumosul Telemac, ce stând<br />Aci-ntre pețitori, mâhnit în minte<br />De răul lor, avea vedenie-n gând:<br />Să iasă-așa deodată-al său părinte,<br />De-oriunde-ar fi, să-mprăștie-nspăimântând<br />Pe-acești mișei, și-n marea sa putere<br />Stăpân fiind pe-un tron, stăpân pe-avere!<br />Acestea le gândea acum, când dete<br />Cu ochii de zeiță, și mâhnit<br />Că stă și-așteaptă-n prag pe sub părete<br />Atâta timp străinul, s-a grăbit<br />Și lancea i-o luă, și-n față-i stete<br />Și-i zise-așa, și-n casă l-a poftit:<br />„Să stai acum și să mănânci, străine,<br />Și-apoi să-mi spui: ce griji te-aduc la mine? ”<br />Vorbind așa, plecă. Și-urma străinul.<br />Și-n mândra sal-a casei ajungând,<br />Îi duse lancea s-o așeze-n scrinul<br />Frumos lucrat, și-o puse-acolo-n rând<br />Cu alte lănci pe cari de slavă plinul<br />Părinte-al său le-avea pe vremea când<br />Era-ntre vii, și-aici la el acasă.<br />L-a dus apoi pe-un scaun lângă masă,<br />Pe care-ntâi frumos a-ntins covorul<br />Și și sub stâlpi îi puse-un scăunel.<br />Și-a tras apoi un scaun și feciorul<br />Aproape de străin, și sta cu el<br />Aci-ntr-un colț, departe de soborul<br />Acelor prinți, ca nu cumva-ntr-un fel<br />Să-l supere pe oaspe-ori larma gurii,<br />Sau chiar s-audă de la ei injurii.<br />În cană de-aur apă-aduse-o fată<br />Și-n alb lighean ea le-a turnat de sus,<br />Iar masa lor le-o așternu curată<br />Cinstita gazdă, care pâine-a pus<br />Și câte-avea-n cămara ei bogată.<br />Fripturi pe disc un crainic le-a adus<br />Și cupe de-aur; și le da îmboldul,<br />Mereu venind să toarne vin, eroldul.<br />În urm-apoi și pețitorii-ntrară<br />Și-n rând ședeau pe bănci la locul lor.<br />Pe mini erolzii apă le turnară,<br />Iar slugi umpleau ulcior după ulcior<br />Și fiecărui plină cupă-i dară.<br />Deci multe roabe-ngrămădeau cu zor<br />Pe masă pâine-n multe coșulețe,<br />Și-așa mâncau cu chef ca la ospețe.<br />Iar după ce-au mâncat, spori nebună<br />Plăcerea-n ei cu-al relei pofte foc<br />Și toți strigau, spre-a-și face voie bună,<br />Să-nceap-acum cu cântece și joc,<br />Căci astea pun ospețelor cunună.<br />Deci duse-o slugă lira de la loc<br />Lui Femiu-n mâni, vestitul în cântare<br />(Ci bietu-aici cânta de silă mare).<br />Deci Femiu-n coarde-al lirei glas cătându-l,<br />Trăgea spre lir-auzul orișicui.<br />Dar capu-ncet spre-Atene-atunci plecându-l,<br />Spre-a n-auzi și alții vorba lui,<br />Își spuse Telemac zeiței gândul:<br />„Să nu te superi, oaspe-al meu, că-ți spui.<br />Acești ce-i vezi, cu pofte-așa-ndrăznețe,<br />N-au alte griji decât de joc și-ospețe!<br />Ei, da! Căci bunul unui mort îl pradă!<br />E putred poate-acum de vânt și ploi,<br />Ori oasele-i le-mpinge-acum grămadă<br />Al mării val și-ncolo și-napoi!<br />Dar dac-ar fi el viu, aici, să-l vadă,<br />O, cum s-ar mai ruga ăști tineri moi<br />Să fie mai ușori în tălpi grăbite<br />Decât bogați în scutece-aurite!<br />Dar scris i-a fost așa de-amar să moară.<br />Și-acum de el nici o nădejde nu-i,<br />Deși câte-un străin ce mai coboară<br />Ne-ndrugă câte vești de-ntorsul lui.<br />Ce-i mort e mort, nu vine-a doua oară!<br />Dar haide-acum, iubite-al meu, să-mi spui<br />Ce om ești tu? Din care neam anume<br />Și-al tău oraș cam unde e prin lume?<br />Și cum te-aduseră vîslași pe tine<br />Aci-n ostrov? Și ce spuneau că sunt?<br />Că n-ai venit pe jos la noi, vezi bine!<br />Și spune drept, te rog, și-acest cuvânt:<br />Ești nou de tot în Itaca, străine?<br />Ori oaspe vechi, cum e cu crezământ,<br />Că-n casa tatei mulți străini intrară,<br />Căci și el se-nvârtea la mulți pe-afară. ”<br />Răspunse-atunci a Zării mândră fată:<br />„Eu, deci, voi spune-adevărat, și tot.<br />Eu Mentes sunt, iar Anhial mi-e tată,<br />Și-al meu popor e neamul tafiot.<br />Sosesc de-abia pe marea-ntunecată<br />Cu mulți ai mei fărtați; și-așa socot,<br />Să merg de-aici la neamuri de-altă mamă<br />Și fier să schimb la Temesa pe-aramă,<br />Iar nava mea e-n locuri liniștite,<br />La Ritru-n port sub pădurosul Nei.<br />Și-așa mă laud că ne-om fi, iubite,<br />Amici prin tați, și-așa de buni ca ei.<br />Căci dânșii-avură case-mprietinite.<br />Cinstitul tău bunic. Laert, de vrei,<br />Te poate-ncredința de-acestea toate.<br />Dar ce-i cu el acum? Aud, nepoate,<br />Că-și duce viața câtă-i e rămasă<br />Cu-o singură bătrână roab-acum,<br />Ce-i pune pâine și-un ulcior pe masă,<br />Când el din vie — Domnu-l știe cum! —<br />Trudit se-ntoarce pe-noptate-acasă.<br />Dar eu venii, fiindc-auzii pe drum<br />Că tată-tău s-a-ntors! S-a-ntors, iubitul!<br />Dar văd că zeii-i zăbăvesc sositul.<br />Căci nu e mort! Nu-i mort, ci oareunde<br />E viu în mare-n vrun ostrov pustiu;<br />E prins de-un neam sălbatec ce-l ascunde<br />Și-l țin tîlharii-acolo, dar e viu!<br />Și-atât cât zeii-mi deter-a pătrunde,<br />Vegheat îți spui, și zic și eu ce știu,<br />Cât poate ști cu mintea muritorul,<br />Căci nu-s proroc și nu pricep nici zborul:<br />Nu mult de-acum, nu mult o să-ntârzie,<br />De țara lui, nu mult, așa zic eu;<br />Chiar lanțuri tari de fier de-ar fi să-l ție,<br />Scorni-va chip să scape Odiseu,<br />Căci nu-l întrece-alt om în viclenie!</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-i-2/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Homer - Odiseea / Cartea VI</title>
		<link>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-vi</link>
					<comments>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-vi#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Homer]]></category>
		<category><![CDATA[ajutor]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[calatorie]]></category>
		<category><![CDATA[cartea vi]]></category>
		<category><![CDATA[Divinitate]]></category>
		<category><![CDATA[feacii]]></category>
		<category><![CDATA[nausica]]></category>
		<category><![CDATA[odiseea]]></category>
		<category><![CDATA[odyssey]]></category>
		<category><![CDATA[ospitalitate]]></category>
		<category><![CDATA[Speranță]]></category>
		<category><![CDATA[Ulise]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=39829</guid>

					<description><![CDATA[Nausica. / Pe când deci Odiseu subt uriașul / Morman de foi dormea acum trudit, ... <a href="https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-vi" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Nausica.<br />Pe când deci Odiseu subt uriașul<br />Morman de foi dormea acum trudit,<br />Atene-n ăst răstimp mergea-n orașul<br />Vestiților feaci ce au locuit<br />Hiperia mai de mult și-aveau locașul<br />Aproape de ciclopi, popor cumplit,<br />Ce-i tot năpăstuia cu pustiire,<br />Fiind și neam mai mult și rău din fine.<br />De-aceea Navsitou îi și mutase<br />Departe de-acești răi; și-acum ei sunt<br />În Scheria-n care-oraș le ridicase<br />Și templu le-a făcut, le-a dat pământ<br />Și largi și mândre le-a clădit și case.<br />Dar el acum de mult era-n mormânt,<br />Că-i dete moartea către Hades zborul<br />Deci bunul Alcinou domnea poporul.<br />Atene dar, ce-a pururi ajutat-a<br />Pe-Ulise-n toate, vrând să-i fie pus<br />Și-aici la cale-ntorsul său, plecat-a<br />Spre casa ăstui rege, și s-a dus<br />În mândru-mpodobit iatac la fata<br />Cea-n chip asemeni zeilor de sus<br />Și-n toate deopotrivă lor, la fiica<br />Acestui vrednic Alcinou, Navsica.<br />Iar ea dormea; și-alături adunnite,<br />La mândrul prag al camerei acei<br />Cu foarte mândre uși împodobite<br />Și-nchise-acum, dumnezeiești femei<br />Frumoase-n chip ca mândrele Harite<br />Erau de-a dreapta și de-a stângă ei.<br />Deci lin Atene-asemeni cu suflatul<br />Ce-l sufl-o boare-aluneca spre patul<br />Domniței ce dormea, și-asemănată<br />Era-ntrutot la umblet și la glas<br />Cu cea mai drag-a ei la joc surată<br />Și cea de vârsta ei, cu-a lui Dimas,<br />A marelui pilot frumoasă fată.<br />Plecată peste-obraji deci i-a rămas<br />Zeița cea cu zborul cucuvăii<br />Și-așa-i vorbi prin liniștea odăii:<br />„Navsică, tu, ce fără de nepăsare<br />Născutu-mi-te-a maica! Nu socoti<br />Că rufele-n cămări îți stau murdare!<br />Ca mâine te măriți, și ai să scoți<br />Să-mbraci ce ai mai bun; iar soacra mare<br />Așteaptă dar, și-așteaptă daruri toți,<br />Căci darurile-ți duc prin lume vestea;<br />Și bucuri mult și pe părinți cu-acestea!<br />Deci mâine-n zori ia-ți rufele și du-te!<br />Dar haid’, că viu și eu la râu, să ai<br />Mai multe mâini ca să sfârșim mai iute.<br />Căci fată-n păr de-acum tu n-o să stai<br />Mult timp, căci vezi că mulți și pe-ntrecute<br />Încep să mi te ceară fii de crai<br />Din neamul ăsta de feaci, Navsică,<br />Din care-ți este și-al tău neam adică.<br />Deci mâine-n zori tu tatălui tău cere<br />Catâri și car, să ducem ce-i de dus,<br />Cămăși și ii și pepluri și lăicere.<br />E și mai bine-n car, precum ți-am spus,<br />Că-i mult de mers pe jos, și n-ai putere! ”<br />A zis Atene și-a zburat în sus,<br />Pe-un munte unde-și au locaș tot timpul<br />Cei fără de moarte-n veci, și-i zic Olimpul,<br />Pe care-n veci nu-l udă ploi, nu-l bate<br />Nici vânt clătinitor, și nici nu cern<br />Zăpezi pe el, ci-a pururi nemișcate<br />Lucori de soare culmile-i aștern<br />Sub cer senin în zări netulburate,<br />Și-aici au zeii-al lor petrec etern.<br />Deci, după ce-a păvățuit domnița,<br />Pe-Olimp acolo sus s-a dus zeița.<br />Iar zorile-au sosit, și deșteptată<br />Sărind Navsica se-mbrăcă-n curând,<br />Și mult era de visul ei mirată.<br />Porni deci prin iatacuri căutând<br />Pe dragă mama ei, pe scumpu-i tată,<br />Să-și spuie-avutul vis. Și-află torcând<br />Pe mama-sa la vatră alba lână,<br />Și multe roabe-n jur cu fusu-n mână.<br />Pe rege însă-l întâlni la scară,<br />Pe când ieșea să meargă-n sfatul cel<br />De obște-al lor, căci prinții-azi îi chemară.<br />Deci zise-așa, lipindu-se de el:<br />„Tăicuță drag, stau rufele-n cămară<br />Murdare-acum, și albe n-am de fel,<br />Și-aș vrea să merg la râu, dacă se poate<br />Să-mi dai un car mai larg să-ncapă toate.<br />Căci, uite, tată drag, ți se cuvine<br />Când stai la sfat cu cei bătrâni ai tăi,<br />Curat să fie tot ce e pe tine.<br />Și-ai cinci feciori în casă, trei flăcăi<br />Și doi sunt cu neveste, dar, vezi bine,<br />Când merg la horă, fiecărui dă-i<br />Cămăși, Navsico, albe și curate;<br />Căci toate-acestea-n grijă-mi sunt lăsate! ”<br />Atât i-a zis. Dar n-a-ndrăznit să spuie<br />De nunta ei vreo vorbă-n fața lui.<br />Dar el simți ce gând în minte-ncuie<br />Și-i zise-așa: „Pe toate câte spui<br />Avea-le-vei! Argații deci să-ți puie<br />Catâri la carul larg și-n el să pui<br />Vestmintele și tot ce-i de spălare. ”<br />A zis și-a dat porunci în gura mare.<br />Porni s-aducă deci catâri o slugă,<br />Și-alți inși să scoat-un car, și-n hamul lor<br />Grăbiți vedeai la car cum îi înjugă.<br />Iar fetele-alergând cărau cu zor<br />Vestminte-acum, cu brațul plin, și-n fugă<br />Umpleau cu ele caru-ncăpător.<br />Iar mama-sa-ntr-un coș, făcut anume,<br />Merinde-a pus, și pâine și legume,<br />Și vin în burdujel, cât să le-ajungă,<br />Le-a pus și untdelemn de cel mai blând<br />În ol de aur scump, ca să se ungă.<br />Deci frâu ea-n mâini, și bici acum luând,<br />Lovi-n catâri, iar ei pe calea lungă<br />Porniră-ntinși și troncăneau fugind,<br />Cu fata cea frumoasă ca o floare,<br />Și multe alte fete-ajutătoare.<br />Sosite deci la mândrul râu, la locul<br />Săpat anume de spălau femei<br />În gropi cu apa ce-o adună scocul<br />De-ajuns să speli oricâte rufe vrei,<br />Opriră carul și-și făcură focul.<br />Catârii iuți i-au scos din ham, iar el<br />S-au dus pe lângă râu să pască-n pace<br />Și troscot gras și spinul ce le place.<br />Cu brațul deci își descărcară iute<br />Tot caru-n gropi, și foarte cu-ntr-adins<br />Călcau pe rufe-n apă, pe-ntrecute.<br />Iar când negroarea toată s-a desprins<br />Din hainele curat acum lăute,<br />Pe caldul mal al mării le-au întins,<br />Acolo unde valuri vin să spele<br />Frumosul prund cu lucii pietricele.<br />Iar până să se zvânte ce spălară,<br />Făcur-o baie-n râu; și-n urmă, moi<br />De trudă, s-au întins pe mal și stară.<br />Iar după ce-n umbriș subt bolți de foi<br />Prânziră ce-au adus, își dezlegară<br />Broboadele și-au început apoi<br />Un joc cu mingea ce-o băteau cu bățul.<br />Și chiar Navsica, ea le-a dat învățul.<br />Precum Diana, meștera săgeții,<br />Pe nalt Taiget și Erimanții suri<br />Vânează cerbii sprinteni și mistreții<br />Și-n horă-ntrând cu zâne din păduri,<br />Cu dulci copile-a Tatălui vieții,<br />Fac vesel codru-ntreg de-atâția nuri,<br />Că-s mândre-n totul toate-așa-n de-olaltă,<br />Dar ea-i cu mult mai mândră și mai-naltă,<br />Așa era Navsica-ntre surate,<br />Cu naltul trup al ei. Dar când de drum<br />Gătite-acum erau, și-mpăturate<br />Vestmintele, și-aduși catârii-acum,<br />Din nou scornit-a lucruri minunate<br />Atene, pentr-Ulis, și-anume cum<br />Să-l scoale, spre-a-l vedea, și s-aibă mila<br />Să-l ducă și-n oraș cu ea copila.<br />Navsica vru să dea-ntr-o servitoare<br />Cu mingea, deci. Dar mingea-n rău-i zbor<br />Pierzându-și ținta, merse-ntr-o viitoare,<br />Iar fetele-au țipat atunci în cor.<br />Trezit Ulis de voci răsunătoare,<br />Striga, gândind speriat de glasul lor:<br />„Vai mie, vai, că nu mi-e plin paharul,<br />La ce popor din nou mă-mpinse-amarul!<br />Tâlhari or fi, și răi, străini de bine?<br />Ori cred în zei și-s oameni primitori?<br />Dar glas ca de femei aud că vine,<br />Părând de zâne ce cântând în hori<br />Petrec prin munți cu creștete senine<br />Și-n văi cu ape și pe lunci cu flori!<br />Țin oameni ce vorbesc pe-aicea locul?<br />Dar haid’ să-mi văd cu ochii nenorocul! ”<br />Așa vorbi cu gemetul durerii<br />Și-n crâng intrând și-a rupt un ram cu foi.<br />S-acopere ce-ascunde-un om vederii.<br />Și ca și-un leu din munți porni apoi,<br />Când el scoboară pe-amurgitul serii,<br />Zbârlit de rece vânt și ud de ploi,<br />Și-aleargă bizuit pe-a labei ghiară<br />Și-i ard prin noapte roșii ochi de fiară,<br />Iar când lipsesc prin vale cerbii-ori boii,<br />Cumplita foame-a pântecului gol<br />Îl mână chiar și pentr-un miel al oii<br />S-atace-oricât de-nalt clădit ocol,<br />Așa și Odiseu, un rob nevoii,<br />Silit a fost să iasă-aci-ntr-un stol<br />De fete, gol, și-un chip al înspăimării,<br />Murdar fiind de multul zoi al mării.<br />Văzându-l deci fugir-atunci speriete<br />În multe lături fetele, țipând,<br />Dar una singură. Navsica, stete,<br />Căci ei Atene i-a fost stins din gând<br />Al spaimei fulger și-ndrăzneală-i dete,<br />El sta acum, prin minte frământând:<br />Ori albii ei genunchi să-i împresoare<br />Cu repezi mâini și vorbe rugătoare,<br />Ori stând s-o roage-așa de-aici, că poate<br />I-ar da vreo haină fie cât de rea,<br />Și-un drum spuindu-i către-oraș l-ar scoate.<br />Grăind astfel, s-a hotărât să stea,<br />C-așa i se păru mai drept din toate,<br />Ca nu cumva-n genunchi de i-ar cădea,<br />Să-i facă fetei spaime-ori chiar mânie.<br />Vorbi deci vorbe pline de-omenie:<br />„Vai, rogu-te-n genunchi! Ești om ce moare,<br />Ori ești de-acei ce-n veci au fost ce sunt?<br />De ești din cer, tu-mi pari nemuritoare,<br />Ca Artemis a tatălui cel sfânt,<br />Și-n chip și-n stat și-n trupul tău de floare!<br />Iar dacă ești un om de pe pământ,<br />Ferice mamă ai, ferice tată!<br />Ferice lor de-atare-odor de fată!<br />Ferice frații tăi de-asemeni soră,<br />Căci inima le crește când privesc<br />Cu pași mlădii cum se-ncovoaie-n horă<br />Vilăstarul tău de trup dumnezeiesc!<br />Dar mai presus de toți, când fi-vei noră,<br />De trei și patru ori îl fericesc<br />Pe-acel ce mâna-n mâini o să ți-o puie<br />Și-n casa nunții tale-o să te suie!<br />Căci nici n-am mai văzut ca tine-o fată<br />Frumoas-atâta și nici trup astfel,<br />Deplin să fie-atâta-n tot ce-arată!.<br />Uimit mi-e sufletul privind la el!<br />Ce-i drept, la Delos am văzut odată<br />Un zvelt finic, de-abia un copăcel,<br />Aproape, lângă altarul lui Apolo<br />(C-am fost cândva, urmat de mulți, și-acolo.<br />Să-ntreb de-un drum ce-mi fu apoi pierire!)<br />Și multă vreme-am stat și l-am privit<br />Cu mintea-n loc și sufletul-n uimire,<br />Căci trunchi în lume nu s-a mai ivit<br />Cu-atât belșug de frumuseți din fire;<br />Așa, de frumusețea ta uimit,<br />Eu stau acum, și-evlavie mă-nvinge<br />Și nu-ndrăznesc genunchii-a ți-i atinge!<br />Dar eu sunt trist și rabd dureri nespuse!<br />Și ieri de-abia, a douăzecea zi,<br />Scăpai de furia mării, căci își puse<br />Poseidon gândul! Dar acum urzi<br />Alt gând, că iată el pe-aici m-aduse<br />Să mor pe-aici! Că nu mă va păzi<br />De moarte-acel ce însuși mi-a dorit-o!<br />Ci-ndură-te, te rog, neprihănito,<br />Că gol și slab de-o foame-ndelungată<br />Pe tine-ntâi în lume te-ntâlnesc,<br />Și nu cunosc pe nimeni, dulce fată,<br />Din cei ce-acest ostrov îl locuiesc!<br />Orașul deci, te rog de mi-l arată<br />Și-un petec dă-mi să pot să mă-nvălesc,<br />Vro cergă-n care tu-nfășori vestminte.<br />Iar zeii deie-ți tot ce-ți este-aminte!<br />Bărbat frumos și bun și-unire bună,<br />Căci nu-i plăcut nimic pe-acest pământ<br />Decât să vezi iubirea ce-mpreună<br />Pe doi ce se-nțeleg dintr-un cuvânt.<br />Duc casă fericiți și tot adună<br />Și spini în ochi dușmanilor le sunt,<br />Dar celor dragi ai lor le sunt lumină,<br />Și casa lor de soare-i vecinic plină! ”<br />A zis, și i-a răspuns vorbind cuvinte<br />Fecioara cea cu-obrajii ca de crin:<br />„Nu-mi pari a fi, cum văd, nici necuminte,<br />Nici rău cu firea, omule străin!<br />Dar Zevs ne dă-n măsura vrerii sfinte<br />Ce vrea din cer, și rîset și suspin.<br />Și-amară poate-ți dete-o parte ție,<br />Dar oricum e, s-o rabzi cu bărbăție!<br />Acum fiindc-o soarte-a ta dușmană<br />Te-aduse-n țară pe la noi, să n-ai<br />Nici grija de vestminte și de hrană<br />Și nici de-altce din cîte poți să dai<br />Străinului ce-ți cere de pomană.<br />Și nici nu-ți voi ascunde ce-ntrebai<br />De-orașul nostru, și-ți voi spune, dară,<br />Și cine-s cei ce țin această țară.<br />Acest oraș și-n jurul său pământul<br />Feacii-l țin. Iar domn li-e tatăl meu,<br />Căci lui îi dete cârma-n mâini Preasfântul,<br />Și-l cheamă Alcinou, și-a lui sunt eu. ”<br />A zis. și-apoi spre fete-a-ntors cuvântul:<br />„Voi, fetelor, de ce fugiți mereu,<br />Și numai că-i bărbat și că vă vede!<br />Dar stați acum! Că n-o fi doar c-ați crede<br />C-ar fi vrășmaș ce rău-n gând îl are!<br />Dar nici nu se va naște-așa cum nu-i<br />Născut și nici n-a fost, bărbatul care<br />Să vie ca dușman din țara lui<br />În țară la feaci! Ne dau mai mare<br />Răgaz seninii zei decât oricui,<br />Căci noi, cei dragi ai lor, noi mai anume<br />Trăim departe-n margine de lume,<br />Și n-au cu noi amestec muritorii<br />Dintr-alte părți. Dar zei pe-acesta-l scot<br />Pe-aici, lipsit ca toți rătăcitorii,<br />Și nu-l putem lăsa lipsit de tot;<br />Că-s și ei ai lui Zevs, și cerșetorii,<br />Și-i plac și-acei ce-atât le dau cât pot.<br />Deci hai, spălați în râu acum străinul,<br />Și-i duceți pâinea ce-a rămas, și vinul! ”<br />Așa le-a zis. Iar ele-au stat în pace.<br />Deci una pe-alta se-ndemna, și-au dus<br />Pe-Ulis subt salcia care umbră face,<br />În loc frumos, cum doamna lor le-a spus.<br />Manta i-au dat, și strai ca să se-mbrace,<br />Și-n mândrul ol de aur i-au adus<br />Tot untdelemnul ce-a rămas de ele;<br />Și-așa-l pofteau să intre să se spele.<br />Deci lor le zise el, primindu-și olul:<br />„Vă rog să stați deoparte-acum, că vreu<br />Să-mi spăl eu singur de pe trup nămolul,<br />Și vreu să mă și ung, căci trupul meu<br />De mult n-a mai fost uns. Dar mie, golul,<br />Așa cum sunt, să intru mi-ar fi greu<br />Cu voi de față-n râu, vedeți voi bine,<br />Că gol a sta-ntre fete mi-e rușine! ”<br />S-au dat deoparte-ale Navsicei fete<br />Și-au spus stăpinei tot. Ci-n râu apoi<br />Intrând Ulis și-a curățit din plete<br />Nămolul sterpei mări și-acel noroi<br />Ce mult îngrămădit îi sta pe spete.<br />Frumos spălându-și umerii-amândoi<br />S-a uns, și-apoi ieșind luă tunica<br />Și mândrul strai cel dat lui de Navsica.<br />Venind Atene-i dete-atunci alintul<br />De tânăr nalt, și foarte zvelt era;<br />Și creț, cum are floarea hiacintul,<br />Pe umeri păru-n plete-i rîura.<br />Deci cum cu aur fin tivește-argintul<br />Un meșter priceput ce-ar ști lucra<br />C-un dar ce-n mâini Hefaist și-Atene-i pune<br />Plăcute-mpodobiri ce-ți par minune,<br />Așa-i turnă lucoare-a frumuseții<br />Din creștet până-n tălpi acum și ea.<br />Deci el, voinic ca-n floarea tinereții,<br />Ieșind pe-al mării mal acum, ședea<br />Și-ntreg lucea ca faptul dimineții.<br />Navsica stând uimită-l tot privea,<br />Și fetelor, șoptind, un semn le dete<br />Și-a zis: „Ia stați și m-ascultați, voi fete!<br />Nu toți cei din Olimp privesc cu ură<br />Pe-acest străin de vânturi aruncat<br />În țară la feaci! Căci de statură<br />Puțin părea, și slab; și-acum schimbat,<br />C-un zeu e-n toate-asemeni la făptură!<br />Vai, da-mi-ar Zevs ca dânsul un bărbat,<br />Ori însuși el de-ar vrea pe-aici să steie!<br />Dar dați-i pâine-acum și vin să beie! ”<br />Așa le-a zis. Iar ele-au dus mâncare<br />Și vin în fața bietului străin.<br />Iar el mușca-mbucând bucată mare<br />Și ca și pe răpit sorbea din vin,<br />Căci vai, de mult el nu văzu mâncare!<br />Dar fata cea cu brațe ca de crin<br />Alt gând avu, căci și-ncepu s-adune<br />Vestminte-mpăturate și-a le pune<br />În mândrul car cu grijă rânduite,<br />Și repede-nhămat-a pe-amândoi<br />Catârii iuți cu groasele copite.<br />Și-urcată-n car așa-ndemna apoi<br />Pe-Ulis, dând rost cuvintelor vorbite:<br />„De vrei, străine, ca să vii cu noi,<br />Să vezi orașul nostru și pe tata,<br />Ridică-te și hai, că suntem gata!<br />În casa lui pe toți pe cîți s-adună<br />La el, fruntași ai țării, ai să-i vezi;<br />Deci fă cum zic, căci minte-n cap ai bună!<br />Cât timp vom fi pe câmp între livezi,<br />Venind pe jos cu fetele-mpreună,<br />Tu ține-te de car și să-mi urmezi,<br />Dar colo mai spre-oraș apoi, ascultă:<br />Sunt ziduri tari ce-nchid cetate multă<br />Și-un larg liman cu strâmt gâtlej ea are,<br />Și multe-a lungul lui corăbii zac<br />Pe drum și stând pe schele-i fiecare.<br />Și este-un templu al neamului feac,<br />Frumos în piață, și-i o piață mare,<br />De piatr-având podișul ei. Și-și fac<br />Vântrele-aici, și vîsle, și corăbii,<br />Și funii împletesc; căci ei de săbii,<br />De tolbe-ori de săgeți nu vor s-audă!<br />Catarguri, pânze și lopeți ei vor,<br />Acestea le doresc, și-a mării trudă<br />Și-n largul mării-al negrei nave zbor!<br />Dar oamenii sunt răi și-ți fac în ciudă<br />Și-aș vrea să mă feresc de-ocara lor,<br />Să nu ne scoată vrun ponos în lume,<br />Căci foarte repezi sunt de-a-ți scoate nume!<br />Și-mi poate zice-un om mai de nimica:<br />«Ce om străin și tras ca prin inel<br />Se ține-acum pe drum după Navsica?<br />Dar unde, Doamne, -o mai fi dat de el!<br />Pesemne vru să scape-acum de frica<br />Să nu rămâie fată-n păr, și-astfel<br />Și-a strâns un om din largul lumii toate,<br />Golan scăpat din spartă navă, poate!<br />Căci nu-s străini pe-aproape, ca să vie!<br />Rugat-a, poate, pe-unul dintre zei<br />Și-acesta scoborî din cer să-i fie<br />Bărbat de-acum pe-al dînsei plac? Ori ce-i?<br />Dar tot mai bine-a fost și cu-omenie<br />Că singură-și găsi ce-i place ei,<br />Căci mulți feaci o cer din multe locuri,<br />Dar n-are pentru ei decât batjocuri! »<br />Așa mi-ar zice el, și-aș fi-ntristată<br />S-aud și pentru tine-atari ocări!<br />Dar însămi eu aș dojăni pe-o fată,<br />S-o știu umblând cu-asemenea purtări,<br />Și până nu-i obștește cununată<br />Se ține de bărbați și pe cărări<br />Ce nu le știu și nu le vreau părinții.<br />Tu ia-mi cuvântul subt lăcata minții,<br />De vrei la tata să găsești mijlocul<br />De-ntors în țara ta cât mai de zor.<br />Stau sfinții-Atenei plopi, cam la mijlocul<br />Acestui drum spre-oraș, și-i un izvor<br />Ce curge de subt ei, și-i mare locul<br />Domnesc al tatei cât e-n fața lor,<br />Și-i via lui, iar drumul — cât să fie?<br />Când strigi de-acas’, auzi strigarea-n vie.<br />La plopi deci tu s-aștepți, pân-o să treacă<br />Un timp cât poate-ai socoti de noi<br />C-am fi-n oraș, și tot mai stăi oleacă!<br />Iar când vei crede c-am ajuns apoi<br />Și-acasă la palat, atunci tu pleacă<br />Pe drumul larg al carelor de boi.<br />Și-ntrând, întreabă unde e palatul<br />Ce-l are Alcinou prealuminatul.<br />Dar lesne-i să-l cunoști, și de-orișicine<br />Tu poți să-ntrebi, de-un prunc al orișicui;<br />Că-n tot orașul alt palat, vezi bine,<br />Așa de-nalt și-așa de mândru nu-i.<br />Iar când vei fi și-n curtea sa, străine,<br />Tu treci grăbit prin larga curte-a lui,<br />Treci repede prin gang, ia bine seama,<br />Și-n fund te du-n iatacul unde-i mama.<br />La vatră lângă foc ea, răzimată<br />De-un stâlp, întoarce sprintena-i îndrea<br />Cu lîna cea de purpură curată,<br />Și multe roabe torc pe lângă ea.<br />Un tron aici, la vatra luminată,<br />Întors spre sfântul foc, tu vei vedea,<br />Și tata-n tron, căruntul și seninul<br />Și-un zeu părînd, tăcut își soarbe vinul.<br />Deci treci pe lângă tată-meu și-l lasă;<br />Dar mamei la genunchi să-i cazi plângând,<br />Și-n pace-apoi vei fi trimis acasă,<br />Ori unde-o cas-a ta vei fi având.<br />De vezi că ei de plânsul tău îi pasă,<br />Vegheat poți să hrănești nădejdea-n gând<br />Că iar vedea-ți-vei pragul locuinții<br />Și dulcea țară-n care-ți dorm părinții. ”<br />A zis, și-apoi lovi, -ntinzând de frâie,<br />Catârii iuți cu biciul ei frumos;<br />Iar ei grăbiți, cu groasele călcâie<br />Fugeau în trap și troncăneau vîrtos.<br />Dar ea, cu grija ca să nu-i rămâie<br />Prea mult în urmă gloata de pe jos<br />Și-astfel s-o ia cu carul prea-nainte,<br />Pocnea cu biciul cum e mai cuminte.<br />Era pe-apus; și-ajunseră și stete<br />La plopi acum Ulis, rămas de car.<br />Și stând, el se ruga zeiței fete:<br />„Ascultă-mă, Atene, -acum măcar!<br />Căci, vai, când moartea peste mine dete,<br />Întreaga mea rugare fu-n zădar,<br />Pe când acel ce zguduie pământul,<br />Poseidon îmi gătea pe mări mormântul!<br />Oh, fă, te rog, să fiu primit cu milă<br />Și-n pace de feaci! ” Și i-a primit<br />Cuvântul Palas, a lui Zevs copilă.<br />Ci-n fața lui ea nu s-a mai ivit<br />Ca de-alte dăți, căci foarte-i fu cu silă<br />De unchiul său Poseidon cel cumplit,<br />Căci el ura pe-Ulis cu ură mare,<br />Cât timp fu biet pribeag pe-adânca mare.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-vi/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Homer - Odiseea/Cartea III (1)</title>
		<link>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-iii-1</link>
					<comments>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-iii-1#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Homer]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[calatorie]]></category>
		<category><![CDATA[cartea iii]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[Identitate]]></category>
		<category><![CDATA[nestor]]></category>
		<category><![CDATA[Nostalgic]]></category>
		<category><![CDATA[odiseea]]></category>
		<category><![CDATA[Telemac]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=39834</guid>

					<description><![CDATA[În Pilos. / Pe larga boltă-ncet urca ieșitul / Din mândra baltă, soarele-arzător, / Ducând ... <a href="https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-iii-1" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>În Pilos.<br />Pe larga boltă-ncet urca ieșitul<br />Din mândra baltă, soarele-arzător,<br />Ducând lumină sfântă-n strălucitul<br />Olimp de sus și jos la cei ce mor.<br />Iar ei soseau la Pil, la-nalt ziditul<br />Oraș al lui Neleu, al cui popor<br />Da jertfe lui Neptun zguduitorul,<br />De negri boi, și-n mal ședea poporul<br />În nouă hori, iar hora de cinci sute,<br />Și-aveau de horă câte nouă boi;<br />Și-așa mâncau în cete desfăcute,<br />În vremea asta deci aceștia doi<br />Veneau spre mal cu nava lor cea iute<br />Și-au tras de-a dreptul în liman apoi.<br />Au dat deci pânza jos de pe antene;<br />Și-așa ieșeau; și-ntâi ieși Atene.<br />Iar ea acum grăbit mergea-nainte,<br />Iar el urma. Și-i zise ea: „Acum,<br />Deschis te poartă ca și-un om cuminte,<br />Căci de-asta doar făcuși atâta drum.<br />Întreabă-l despre bunul tău părinte,<br />Ce soart-avu și unde-i mort și cum.<br />La Nestor mergi, tu singur și de-a dreptul,<br />Să vezi ce gând îi poartă-n suflet pieptul.<br />Să-ntrebi de toate-nsuți, și-ți va spune,<br />Că-i drept și bun, și-n el minciună nu-i”<br />A zis. Iar Telemac: „Dar cum, preabune,<br />Să merg eu singur? Și eu ce să-i spui?<br />Că nici nu știu vorbi cu-nțelepciune<br />Și nici nu e frumos ca-n fața lui<br />Să stau și să-l întreb cu de-amănuntul,<br />Copilului să-i dea răspuns căruntul. ”<br />Deci lui, Atene i-a răspuns cuvinte:<br />„Găsi-vei tu și-n mintea ta ce vrei,<br />Iar multe pune-ți-vor și zeii-n minte,<br />Căci nu ești unul urgisit de zei. ”<br />Așa vorbind, grăbit mergea-nainte,<br />Iar el urma grăbit pe urma ei.<br />Și-ajunseră-n curând pe malul mării,<br />Acolo unde-n mijlocu-adunării<br />Sta Nestor între fii, și-n jur bătrânii,<br />Frigând fripturi și bând la mese vin<br />Și-așa-nchinând își preamăreau stăpânii.<br />Văzându-i deci pe-aceștia doi că vin,<br />Sărind întâmpinau cu-ntinsul mânii<br />Pe dulcii oaspeți din pământ străin,<br />Și-ntâi de toți deci Pisistrat, feciorul<br />Lui Nestor cel slăvit, sărind cu zorul,<br />De mână i-a luat cu drag și-i duse<br />Cu sine-ncet, mergând între-amândoi,<br />Și-alături lângă rege-apoi îi puse<br />Pe scaun așternut cu blănuri moi,<br />Acolo unde însuși el șezuse.<br />Le-a dat fripturi și le-a turnat apoi<br />În cupă de-aur vin, pe care-o dete,<br />Zicând Atenei, mult slăvitei fete:<br />„Să-nchini acum pentru Neptun, străine,<br />Căci voi sunteți aici la jertfa lui!<br />Și-așa-nchinând smerit, cum se cuvine.<br />Tu cupa cea cu dulce vin s-o pui<br />În mâna dragului tău soț, să-nchine<br />Și el apoi, căci cade-se oricui<br />Pe zei să-i roage-oricând după putință,<br />Căci toți avem de zei vro trebuință.<br />Ți-o dau de-ntâi, că ești mai în etate,<br />Iar el de vârsta mea; și la bătrâni<br />Noi știm așa, să dăm întâietate. ”<br />A zis și-i puse mândra cupă-n mâni.<br />Și-Atene-acum, văzând a lui dreptate,<br />Căci asta este-ntâi pentru stăpâni,<br />Sta veselă și mult părându-i bine<br />Și-așa-ncepu zeița deci să-nchine:<br />„Ascultă tu, cel ce cuprinzi pământul,<br />Și-asupra noastră-ntoarce ochii tăi,<br />Și-aminte ia-ne, mare zeu, cuvântul!<br />Dă slavă-ntâi lui Nestor și-alor săi!<br />Și-acestui neam, care-ți cinstește sfântul<br />Și marele tău nume, tată, fă-i<br />Răsplată dreaptă cu prisos și bine,<br />Cum el cu jertfe te-a cinstit pe tine!<br />Iar nou-apoi, lui Telemac și mie,<br />Când fi-vom isprăvit ce-avem și noi<br />De gând pe-aici, tu fă-ne să ne fie<br />Frumos și-n pace drumul înapoi! ”<br />Așa ea se ruga cu vorbă vie<br />Și însăși toate le-mplinea. Și-apoi<br />Îi dete cupa cea de jertfă-n mână,<br />Flăcăului să-nchine, sfânta zână.<br />Și tot așa și dânsul închinat-a.<br />Apoi când fripte părțile de sus<br />Le-au scos acum de prin frigări și gata<br />Pe discuri le-mpărțiră, ei au pus<br />În fața fiecărui om bucata.<br />Și-așa mâncau din jertfa ce-au adus.<br />Deci când au isprăvit apoi mâncarea,<br />Vorbit-a Nestor și-ncepu-ntrebarea:<br />„Acum, că-s ospătați cum se cuvine,<br />Am vrea să știm de oaspeți, cine-s ei?<br />Ce fel de neam, din care țări străine<br />Veniți pe drumul umed, dragii mei?<br />V-aduce poate-o treabă pe la mine,<br />Ori poate rătăciți ca hoții-acei<br />Ce-atacă pe străini, când bun li-e locul,<br />Și-și pun viața-n joc vânând norocul? ”<br />A zis, iar Telemac a dat răspunsul.<br />Și-avea-ndrăzneală-n el, că i-o sporea<br />Și-Atene, dându-i ajutor pe-ascunsul,<br />Ca și despre-Odiseu el știri să ia,<br />Și nume bun să-și facă-n cu de-ajunsul.<br />„Răspuns adevărat tu vei avea<br />Și nu vom tăinui nimic acestor<br />Cuvinte ce le-ntrebi, slăvite Nestor!<br />Din Itaca, de după Nei anume,<br />Venim, cătând un lucru ce-i al meu<br />Și nu obștesc. Cătăm vestitul nume<br />Al regelui cel vrednic, Odiseu,<br />Să știm de-i viu ori mort prin larga lume,<br />Căci fiu îi sunt, iar el e tatăl meu.<br />De toți, câți s-au luptat în câmpul Troii,<br />Noi știm pe unde ne-au pierit eroii,<br />De-acesta singur nu știm unde este,<br />Căci făr’ de urmă Zevs din cer l-a dus<br />Și nu-i de nicăieri s-avem vro veste.<br />E viu, ori moartea un sfârșit i-a pus<br />Pe marea cea cu viforoase creste,<br />Sau răi dușmani pe-uscat ni l-au răpus?<br />Și-așa-ntru orbecarea ăstei bezne,<br />Plângând cuprindem ale tale glezne,<br />Că poate știi de trista lui pierire<br />Și însuți tu, murind să-l fi văzut,<br />Ori poate ai din auzit vro știre,<br />Căci rău fu ceasul-n care fu născut!<br />Dar nu gândi să cruți a mea mâhnire<br />Spunând mai dulce-amarul petrecut,<br />Și nici că-mi faci rușine să nu-ți pară,<br />Ci spune drept, pe rând, cum se-ntâmplară.<br />Deci dacă oarecând iubitu-mi tată<br />Vro faptă ți-a promis, sau vrun cuvânt,<br />Și dacă ți-a-mplinit vrun bine-odată,<br />Acolo-n câmp pe-al Troilor pământ,<br />Aminte-acum să-ți fie și-mi arată<br />Că pentru el, iubite rege, -ți sunt<br />Și eu iubit, să-mi spui ce știi ascunse! ”<br />A zis, și-atunci bătrânul îi răspunse:<br />„Ah, iat-acum tu-mi amintești, iubite,<br />De câte-am suferit printr-alte țări<br />Aheii cei cu minți nepotolite!<br />O, cât necaz în multele-alergări,<br />Urmând pe-Ahil, în drumuri tâlhărite,<br />Cătându-și prăzi în largul negrei mări!<br />Ce-amar pe câmp apoi, dorind surpare<br />Cetății lui Priam, cea foarte tare!<br />Și cum pieriră-n jalnicele zile<br />Toți cei mai buni, bărbat după bărbat!<br />Acolo-i mort Eant, e mort Ahile;<br />Și cel asemeni zeilor la sfat,<br />Patroclu mort; și tu, al meu copile,<br />Preadulcele-Antiloc cel nepătat,<br />În care zeii-au pus atâtea daruri!<br />Vai, câte-am tras apoi și-altfel de-amaruri!<br />Dar cine-n lume dintre oameni poate<br />Să spuie tot ce-a fost! Că dac-ai sta<br />Și cinci și șase ani pe-aici, nepoate,<br />Poți tot să-ntrebi, și n-ai mai aștepta<br />S-auzi sfârșitul, ci sătul de toate<br />Te-ai duce acasă-n dulce țara ta!<br />Urzeam cu anii viclenii nespuse<br />Și-abia vru Zevs din cer și-un capăt puse!<br />Dar nimeni nu putea să se măsoare<br />La minte cu-Odiseu cel bun! Și nici<br />Să-ntreacă om în viclenii sub soare<br />Pe tată-tău (de ești al lui, cum zici.<br />Și pari a fi, căci prea potrivitoare<br />Cuvinte-aveți! Și-așa cum stai aici,<br />Ai lui sunt ochii tăi, a lui făptura<br />Și vorbe dulci la fel vă scoate gura!).<br />Acolo, dară, eu și-al tău părinte,<br />În toată vremea lungului război,<br />Noi n-am fost doi, ci unul în cuvinte<br />Și-n toate-am fost un suflet amândoi,<br />Și-urzeam cu sfatul și-ndrăzneața minte<br />Tot cum ar fi mai bine pentru noi.<br />Deci după ce-am prădat cetatea naltă<br />Și toți apoi ne-am despărțit deolaltă,<br />Intrând, plecam cu navele-ncărcate,<br />Și Zevs atunci a risipit pe-ahei,<br />Că nici n-au stat ei toți întru dreptate,<br />Și-o mare parte-a lor au fost mișei:<br />Iar Zevs urzi pieriri nenumărate.<br />Deci mulți au și pierit ca vai de ei,<br />Căci nemaivrând Atene să-i mai ierte,<br />Făcu de-ntâi pe-Atrizi să ni se certe.<br />Chemar-Atrizii deci la sfat soborul;<br />Dar rău făcând, că ne-au chemat pe-apus<br />De zi, târziu. Deci s-aduna poporul,<br />Dar mulți cam grei de vin; și-apoi ne-au spus<br />Ce-aveau de ne-au chemat așa cu zorul.<br />Vorbi deci Menelau, iar el le-a pus<br />La inimă să nu mai zăbăvească,<br />Ci-ndată, chiar acum, să și pornească.<br />Dar regele-Agamemnon, de-altă minte,<br />Oprea pe-ahei în nave-a se urca,<br />Spre-a face-ntâi sutimea jertfei sfinte,<br />Crezând astfel că poate-ar împăca<br />Pe-Atene-n furia ei de mai-nainte.<br />Dar nici așa el n-o putu-mpăca!<br />Credea, copilul, vai, c-atât de iute<br />Poți prinde-un zeu ca gândul să și-l mute!<br />Deci stând, ei doi schimbau acum injurii.<br />Poporu-n două se-mpărți-n curând,<br />Sculându-se cu multă larm-a gurii.<br />Și-așa deci noaptea o trecurăm stând,<br />Și unii și-alții frământați de furii,<br />Și unii pe-alții ne-omoram în gând,<br />Căci însuși Zevs ne pregătea pierirea.<br />În zori apoi, o parte din oștirea<br />Aheilor, în navele-ncărcate<br />Urcând averi și arme și femei,<br />Plecam pe-adâncul mării-ntunecate.<br />Dar alte oști a mândrilor ahei<br />Au stat pe lângă-Agamemnon nemișcate<br />Deci eu și Odiseu și toți acei<br />Ce-am fost cu Menelau, am pus catargul<br />Și repede-am ajuns să batem largul.<br />Căci zeul așternu subt noi frumosul<br />Întins al mării, și sosirăm deci<br />La Tenedos, și-am dat aici prinosul<br />De jertfe celor ce trăiesc în veci.<br />Dar nu gândea cu mintea nemilosul<br />Părinte Zevs să-ngăduie pe greci,<br />Ci iar născu o ceartă spre nebine,<br />De rându-acesta-ntre Odiseu și mine!<br />Deci toate-acele nave ce-ascultară<br />De mult pățitul rege Odiseu<br />Se-ntoarseră-ndărăt la Iliu iară,<br />Pe plac lui Agamemnon; însă eu,<br />Cu-atâtea nave câte mă urmară,<br />Fugeam grăbit, știind că Dumnezeu<br />Cumplite-acum gândea cu noi cu toții!<br />Fugea și Diomed, zorindu-și soții,<br />Ne-ajunse-apoi și Menelau pletosul,<br />Pe când în Lesbos stam nepricepuți<br />De-ar fi mai bine s-ocolim stâncosul<br />Și sterpul Chios, repede-abătuți<br />Spre-ostrovul Psera, sau să dăm în josul<br />Mamantului cel plin de vânturi iuți.<br />Ceream deci semne de la zei, și-aceia<br />Ne-au spus prin semn să dăm spre Eubeea.<br />Tăind prin mijloc largul sterp al mării;<br />Și-un vânt cu șuier ne-nsoțea mereu.<br />Deci iuți pluteam și-n umbrele-nserării<br />Ajunsem la Gerest, Tidid și eu.<br />Deci veseli ars-am jertfe-ale scăpării<br />De-atâta larg, puternicului zeu.<br />Tidid apoi, a patra zi de cale<br />Opri la Argos zborul flotei sale.<br />Iar eu’ spre Pilos mi-am urmat cărarea,<br />Căci după ce-ncepu un Crivăț bun,<br />El nu-și mai conteni de loc suflarea.<br />Așa sosii, și nu mai știu să spun<br />Ce-ahei trăiesc și ciți hrăniră marea,<br />Nici vești dintr-alții n-am putut s-adun;<br />Dar câte-aud aci-n palat la mine,<br />Voi spune tot și n-am s-ascund, vezi bine.<br />Sosi cu toate dusele lui cete<br />Născutul din Ahil; și-aud apoi<br />Că-n pace-aduse-acasă Filoctete<br />Pe câți putu să-i scape din război<br />Și el și domnul viforoasei Crete.<br />De regele-Agamemnon știți și voi,<br />Acei ce stați departe-n mări deschise.<br />Și știți și de Egist cum îl ucise.<br />Dar rău pieri și-Egist, ca dreaptă plată!<br />Oh, bine e când dup-un om ucis<br />Rămâne-un fiu ca să răzbune-odată<br />Pe-un tată mort, așa precum fu scris<br />De-Orest ca să-și răzbune mortul tată!<br />Deci tu, că ești frumos și cap deschis,<br />Te poart-așa ca lumea care vine<br />Să aibă ce vorbi frumos de tine. ”<br />Răspunse Telemac: „I-a dat, vezi bine,<br />Pedeaps-Orest, c-avu puteri și loc!<br />Și-așa-i vestit, și-acum și-n veac ce vine.<br />Vai, da-mi-ar Zevs și mie vrun mijloc<br />Să bat pe prinții-acei ce-mi fac rușine<br />Și-mi vreau și răul! Dar acest noroc,<br />Cum tatei nu, nici mie tors nu-mi este,<br />Și-așa deci rabd, căci nu-s ursit Oreste! ”<br />Răspunse Nestor: „Iacă, preaiubite,<br />Alt lucru-mi amintești și vreau să-l spui.<br />Aud că-s mulți acei ce-s în pețite<br />La maică-ta, și fac ceea ce nu-i<br />Cu drept, și-urzesc chiar și nelegiuite!<br />Dar spune-mi drept: cu vrerea te supui?<br />Sau poate te urăște-ntreg poporul<br />Și-un zeu îți e, prin el, răzbunătorul?<br />Dar bate-va Ulis amar mișeii<br />De prinți când se va-ntoarce, -așa cred eu.<br />Ori singur el, ori dându-i mână-heii.<br />Vai, dare-ar Zevs să fii iubit mereu<br />De-Atene — ea, mai mult decât toți zeii —<br />Și tu, cum fu slăvitul Odiseu,<br />Pe când răbdam la Troia-n câmp amaruri!<br />Că n-am văzut iubind cu-atâtea daruri<br />Un zeu pe-un om, cu ea, și cu iubirea<br />Fățișă-n orice loc! Vai, zei de sus!<br />Ce-amar ar mai simți ăști prinți pețirea<br />De-ai fi și tu de-Atene-astfel condus.<br />Răspunse Telemac: „Mă prinde-uimirea!<br />Și cum s-o cred? Că mari cuvinte-ai spus!<br />În veci nu cred să fie-acestea toate.<br />Chiar zeii dac-ar vrea, și nu se poate! ”<br />Atene-atunci strigă: „Ce zeu te lasă<br />Să porți atâtea bănuieli în gând?<br />Când vrea vrun zeu să-l scape pe-om și-i pasă,<br />Prea lesne-l scapă, chiar departe stând.<br />Dar eu mai bine-aș vrea s-ajung acasă<br />Chiar și târziu și-oricât de mult răbdând,<br />Decât ajuns curând și făr’ de trudă<br />Să pier la vatra mea de-o mână crudă,<br />Precum avu Atridul s-o pățească,<br />De-a sa nevastă și de-Egist răpus.<br />Dar negreșit, de moartea cea obștească<br />Nu pot scăpa nici zeii cei de sus<br />Pe-un om al lor, oricât să și-l iubească,<br />Atunci când, împlinind ce i s-a pus<br />Hotar vieții, vine și-l doboară<br />Ursita sa și trebuie să moară! ”<br />Răspunse-Atenei Telemac cuvinte:<br />„Oricât de jale mi-e, să nu-mi mai spui<br />De-acestea, Mentor, căci al meu părinte<br />În veci n-o să mai vadă țara lui!</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-iii-1/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Homer - Odiseea / Cartea V</title>
		<link>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-v</link>
					<comments>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-v#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Homer]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[calatorie]]></category>
		<category><![CDATA[calipso]]></category>
		<category><![CDATA[destin]]></category>
		<category><![CDATA[intoarcere acasa]]></category>
		<category><![CDATA[Melancolic]]></category>
		<category><![CDATA[mitologie greacă]]></category>
		<category><![CDATA[Nostalgie]]></category>
		<category><![CDATA[odiseea]]></category>
		<category><![CDATA[odyssey]]></category>
		<category><![CDATA[Ulise]]></category>
		<category><![CDATA[zeus]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=39839</guid>

					<description><![CDATA[Calipso. / Iar mândra Eos, cea de-alboare plină, / lăsând pe soțul ei Titon în ... <a href="https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-v" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Calipso.<br />Iar mândra Eos, cea de-alboare plină,<br />lăsând pe soțul ei Titon în pat,<br />ducea și-n cer și pe pământ lumină.<br />Dar zeii ceilalți ședeau la sfat,<br />și-n mijloc tatăl Zevs, cui i se-nchină<br />pământul-ntreg și cerul luminat.<br />Și-Atena-n mijloc le vorbea de-Ulise,<br />că-l ține nimfa prins, și deci le zise:<br />„Părinte Zevs, și voi ce-n vecinicie<br />trăiți în cer! De-acum așa m-aștept,<br />că nici un rege-n lume să nu fie<br />nici bun și blând, nici scut al celui drept,<br />ci nesfârșit să spumege-n mânie<br />și-o inimă de lup să aibă-n piept!<br />Căci nici un neam nu-și mai aduce-aminte<br />de cel ce l-a iubit ca un părinte!<br />El zace-ntr-un ostrov, în larga casă<br />a nimfei care-l vrea bărbat acum,<br />și-oricât de mult de țara lui îi pasă,<br />nu poate-acum porni, căci n-are cum,<br />căci nici Calipso, volnica, nu-l lasă,<br />și n-are soți și-o navă-a sa de drum,<br />să-l ducă-n larg pe-ntinsul spate-al mării.<br />Și-acum și prinții vreau să dea pierzării<br />pe singuru-i copil, de când plecat-a<br />la Pilos și la Sparta, unde-i dus<br />crezând s-adune vești ce-i face tata! ”<br />Iar Zevs, acel ce-adună nori pe sus,<br />răspunse-așa la câte spuse fata:<br />„Copila mea! Mă mir ce vorbe-ai spus!<br />Dar n-ai ursit chiar tu pe-Ulise, spune,<br />s-ajungă-n țara lui și să-și răzbune?<br />Căci ai puteri, ca toți nemuritorii,<br />să-l porți pe Telemah sub scutul tău.<br />Condu-ți-l deci, și fă ca pețitorii<br />să nu-mplinească gândul lor cel rău! ”<br />Zicând, se-ntoarse-acel ce-adună norii<br />spre Herme-al său copil și sol al său:<br />„Să-mi pleci la cea cu galbene cosițe,<br />și spune-așa sălbatecei zeițe:<br />Să-l lase pe-Odiseu curând să plece,<br />precum ieși din sfatul nostru sfânt,<br />dar singur el, deci fără de-a-l petrece<br />nici zeu din cer, nici om de pe pământ.<br />Pe-o largă plută peste-adânc va trece<br />și-a optsprăzecea zi, gonit de vânt,<br />sosi-va la feaci, sfârșit de trude,<br />la cei ce sunt prin tați cu zeii rude.<br />Ei, ca pe-un zeu cinstindu-l, îl vor duce<br />în țara lui, pe-o-navă-a lor, umplut<br />de straie-n dar, de-aramă ce străluce<br />și de-aur scump, cât nici n-ar fi putut<br />chiar însuși el din Ilion aduce,<br />oricât de mult noroc ar fi avut.<br />Că-i scris să-și vadă pragul locuinții,<br />pe-ai săi și-averea ce i-au strâns părinții! ”<br />A zis, iar Hermes i-a-mplinit cuvântul.<br />Opici de aur deci sub tălpi a pus,<br />căci ele-l duc pe mare-ori pe pământul<br />cel fără de hotar, în zbor pe sus,<br />în boarea cea de-amurg ce-o bate vântul.<br />Vrăjit băț al său și l-a adus,<br />cu cel ce ochii-oricui ar vrea-i vrăjește,<br />dar și din somn pe-oricine vrea-l trezește.<br />Cu el în mâini se duse vestitorul<br />și-n dreptul Pieriei ajungând,<br />căzu din cer pe mare călătorul,<br />pe luciul sterpei mări acum zburând.<br />Cum șoimul deci cutreieră cu zborul<br />întinse golfuri, pești în zbor cătând,<br />și-și udă-n valuri aripile sale,<br />așa zbura și el pe-ntinsa cale.<br />Iar când apoi sosind la-ndepărtatul<br />ostrov, ieși din luciu-ncălecat,<br />pornind pe jos la trainic ridicatul<br />palat al nimfei, și-o găsi-n palat.<br />Umplea de zare-un mare foc palatul,<br />arzând pe vatră cimbru și uscat<br />ienupăr frângăcios; și dulce focul<br />umplea-mprejur de-un bun miros tot locul,<br />iar ea cânta, purtând cu-ndemânare<br />suveică de-aur și țesea covor.<br />Umbrea-mprejurul casei codru mare<br />de arini și brazi și plopi, și-n crângul lor<br />culcuș aveau iuți paseri de pe mare,<br />cu largi aripi, amestecat popor<br />de șoimi și-ulii și corbi ce-n largul zării<br />cu lacomi ochi pândesc întinsul mării.<br />Bogată-n struguri viță umbritoare<br />frumos învestmânta palatul ei,<br />iar limpezi ca de-argint curgeau izvoare,<br />cotind în patru părți pe câmpii cei<br />făcuți covor de nesfârșită floare.<br />Pe-aici venind, chiar unul dintre zei<br />oprit în drum un rob ar fi uimirii<br />de-atâtea dulci prisosuri ale firii.<br />Deci Hermes sta cu inima mirată<br />de-atâta farmec mai presus de gând;<br />iar când îi fu privirea săturată,<br />intră în casa ei. Deci ea văzând<br />pe Herme-n prag, îl cunoscu pe dată,<br />căci astfel zeii se cunosc oricând,<br />chiar dacă pân-atunci străini ei fură<br />și niciodată-n ochi nu se văzură.<br />Dar nu-l găsi și pe-Odiseu acasă,<br />căci el, șezând pe malul sterpei mări,<br />plângea privind cum valurile pasă<br />pe largul câmp al umedelor zări.<br />Așa cu inima cea arsă rămasă,<br />sta zi cu zi, stârșit de supărări.<br />Lui Hermes deci un scaun zâna-i dete,<br />frumos cioplit și nalt, și-n față-i stete:<br />„Ce vânt te-aduce, zeule preabune,<br />cu sceptru de-aur, căci în casa mea<br />acum te văd de-ntâi, și mi-e minune?<br />Voi face tot ce-mi ceri, de voi putea<br />să fac și-i lucru drept, dar haid’ și spune,<br />și dacă-i de-mplinit, vom mai vedea,<br />căci inima-mi dă-ndemn pentru-mplinite.<br />Dar stăi de-ntâi să te-ospătez, iubite. ”<br />Așa i-a zis și-l duse nimfa-n casă;<br />în față-i așternu curat ștergar<br />și-ambrozie dulce i-a adus pe masă,<br />și roș nectar îi puse-ntr-un păhar.<br />Iar Herme-acel ce-amurg pe lume lasă<br />stătea gustând și-ambrozie și nectar.<br />Iar când sfârși și-adusele bucate,<br />vorbind a zis cuvinte-întraripate:<br />„Mă-ntrebi, tu zeu cum ești, ce vrea de vine<br />la tine-alt zeu? Deci limpede-o să-ți spui.<br />Mi-a dat poruncă Zevs să viu la tine,<br />și nu de drag atâta drum făcui.<br />Căci cine-ar face-atâta drum, vezi bine,<br />pe mări sărate-așa de dragul lui?<br />Pustiu fără de-orașe cum să-ți placă?<br />Nici om, ca-n drum vro jertfă să-ți mai facă!<br />Dar nici un zeu nu poate să rădice<br />ce-și puse Zevs în sfântu-i gând, și nici<br />să-i stea-mpotrivă. Iar acum el zice<br />că ții robit un om, din câți voinici<br />au fost la Troia, cel mai neferice.<br />Ei nouă ani s-au tot luptat aici<br />și-abia-ntr-al zecelea-ndărăt plecară<br />cu plean și prăzi, dar foarte supărară<br />pe-Atena cea care-n Olimp petrece,<br />iar ea-i goni pe mări cu vânt turbat<br />și-n mări zvârli pe-ai lui, să i se-nece.<br />El însă-aici sosi, de vânt mânat,<br />și Zevs îți cere-acum să-l lași să plece.<br />Căci nu-i fu scris să moară-nstrăinat,<br />ci-n casa lui, iubit de toți fărtații<br />și-n țara-n care-i dorm de-a pururi tații! ”<br />Atunci, înfiorată de mâhnire,<br />răspunse zâna: „Pizmătareți sunt<br />toți zeii-n cer, și nemiloși din fire:<br />de câte ori vro zână pe pământ<br />îl are drag pe-un om și vrea iubire,<br />voi foarte-o pizmuiți în cerul sfânt!<br />Când vru bărbat pe-Orion Aurora,<br />ea spin v-a fost în ochii tuturora,<br />și-ați fost voioși când vecinica fecioară<br />Diana-n Delos arcul ei l-a-ntins<br />și-n piept lovindu-l, l-a făcut să moară.<br />Iar când Demetra-n brațe-avea cuprins,<br />pe-ogorul cel arat de-a treia oară,<br />pe Iasion, pe cel de dânsa-nvins,<br />curând ce-a trebuit și Zevs s-audă<br />și-l și trăsni-n curând, aprins de ciudă.<br />Și tot așa nici mie-acum nu-mi iartă<br />că-mi ții bărbat pe-un om. Dar i-am cules<br />din gura morții, de pe-o navă spartă,<br />pe-al cărei fund plutea, căci a trimes<br />un fulger Zevs, ca-n țăndări să-i împartă<br />corabia lui pe-al mării umed șes,<br />și toți găsiră-n mare-ai săi mormântul.<br />Ci-l scoase viu al apei curs și vântul<br />pe-acesta-n mal, iar eu numa-n ospețe<br />ținându-mi-l, o dulce viață vrui<br />să-i dau de veci și făr’de bătrânețe.<br />Dar nici un zeu nu poate sta, cum spui,<br />lui Zevs în drum, nici minte să-l învețe!<br />Deci ducă-și-l, și-azvârlă-i nava lui<br />din nou în vânt, pe mări nedomolite;<br />dar eu, cum vezi și tu, nu-l pot trimite.<br />Căci nave-aici să-i dau, eu n-am de unde,<br />și n-am de unde-i da nici soți de drum.<br />Ci-l pot povățui și n-oi ascunde<br />să-i spui și să-i arăt și ce și cum. ”<br />Iar Herme-a zis, cu grabă de-a răspunde:<br />„Așa să faci, cum zici, și chiar acum.<br />Și vezi să nu-ntărâți cu-a ta zăbavă<br />pe Zevs, că știi că furia sa-i grozavă! ”<br />A zis și-apoi s-a dus acel ce are<br />vrăjit băț. Iar ea, deși cu greu,<br />văzând porunca cea făr’de-amânare,<br />porni pe mal să-l afle pe-Odiseu.<br />El sta plângând și-acum, cu gemet mare,<br />și dulcea viață și-o scurgea mereu<br />în plâns și dor, nevrând să mai rămână,<br />că nici nu mai iubea de mult pe zână.<br />Dormea și noaptea fără de plăcere<br />în patul ei, scârbit de dezmierdări;<br />și-n fața ei răbda, răbda-n tăcere,<br />dar zilnic sta cu multe supărări<br />pe stânci la mal, și-n marea lui durere<br />plângând privea departe-al sterpei mări<br />pustiu întins, cum îl frământă vântul.<br />Calipso deci venind, i-a zis cuvântul:<br />„De ce te tot bocești acum, sărace,<br />și plângi cu-atâta foc și nu mai taci?<br />Că iată, eu te las să pleci în pace.<br />Gătește-ți plută din bătrâni copaci;<br />de largă, fă-o cât de largă-ți place<br />și gard de scânduri nalte-n jur să-i faci,<br />să poți răzbi pe-ntunecata mare.<br />Și apă am să-ți dau și de mâncare,<br />și roșu vin, să ai de-ajuns cu tine,<br />și-n haine-am să te-mbrac, și adieri<br />de vânt lăsa-voi, ca s-ajungi cu bine<br />în țara ta, de au aceste vreri<br />acei din cer, căci ei sunt decât mine<br />și-n vrerea lor mai tari și și-n puteri. ”<br />I-a zis. Dar el, ca mort de-o albă spaimă,<br />vorbi ca unul ce pierdut îngaimă:<br />„Ai alta-n gând, dar nu a mea scăpare,<br />zeiță, vai! Cum crezi tu c-aș putea<br />străbate-atâta larg pe-adânca mare,<br />prin valuri și furtuni cu pluta mea?<br />Când vase iuți, clădite cu-ncercare,<br />de-abia răzbesc pe mări, cu trudă grea,<br />chiar și pe-un timp când vântul bun le-ajută!<br />Eu nici nu mă gândesc să plec c-o plută<br />de nu vrei tu să plec! Și jurământul<br />cel sfânt să-l juri, că nici nu m-amăgești,<br />și nici nu-ți este-n gând — ferească Sfântul<br />alt rău asupra mea să mai pornești. ”<br />Zâmbind, Calipso-i asculta cuvântul,<br />iar când tăcu, ea-n mâini dumnezeiești<br />cu drag și suflet bun îi strânse mâna,<br />și-a zis cuvinte-ntraripate zâna:<br />„Ce multe șiretenii zeii-ți dară!<br />Și ce-nțelept pui mintea ta-n cuvânt!<br />Întinsul Cer asculte-m-așadară,<br />și-ascultă-mă tu, vecinice Pământ!<br />Eu jur pe Stix, cu apa cea amară,<br />căci el e cel mai groaznic jurământ<br />pe care zeii-l fac vrodată-n lume,<br />deci iată jur pe jalnicul său nume<br />că n-am în gând nimic ascuns de tine<br />și nici asupra-ți n-am s-aduc vrun rău.<br />Gândesc să faci ce cred că e mai bine<br />și negreșit aș face-o-n locul tău,<br />de-aș fi cum ești, cu-așa de mari suspine.<br />Am milă-n piept, nu gânduri de călău,<br />căci nu de fier mi-e inima și pieptul<br />și știu și eu ce-i bine și cu dreptul. ”<br />Așa vorbi juratele-i cuvinte<br />și repede spre deal plecă-napoi,<br />iar el plecând, urma zeiței sfinte.<br />Sosiră deci la peșter-amândoi,<br />Ș-aici în tronu-n care mai-nainte<br />șezu Hermias, el șezu, și-apoi<br />pe-o masă mândră, pusă lui în față,<br />tot felul de mâncări ce dau viață<br />la cei ce-s muritori, i-a pus stăpână,<br />și vin pe alb ștergar; și-n scaun sus,<br />la masă-n fata lui șezu și zâna.<br />Iar ei, frumoase nimfe i-au adus<br />nectar și-ambrozii. Și-ntinzându-și mâna<br />luau acum, mâncând din prinzul pus.<br />Și-au fost sătui, și-atunci, dumnezeiască,<br />așa-ncepu Calipso să vorbească:<br />„Mă lași așa de grabnic, așadară!<br />Și-așa-n curând, viteazule-Odiseu,<br />te și rentorci în mult-dorita țară!<br />Eu ce să zic! Drum bun, iubite-al meu!<br />Dar inima-ți, și-așa destul de-amară,<br />de-ar ști de-acum, așa precum știu eu,<br />ce-amar ți-e scris pînă s-ajungi la tine<br />acasă-n țara ta, atunci mai bine<br />ai sta pe loc, s-avem un pat și-o masă<br />și-n veci trăind tu casa să-mi păstrezi,<br />deși-ți dorești nevasta cea de-acasă<br />și zilnic plângi că nu mai poți s-o vezi!<br />Doar nu sunt eu atâta de rămasă<br />la trup și minte-n urma ei! Ori crezi<br />că poți, viteze-al meu, s-alături oare<br />zeiței, cum sunt eu, pe-o muritoare? ”<br />Răspunse Odiseu și-a zis cuvinte:<br />„Să nu te superi, zâno! Știu că-ntreci<br />cu mult pe Penelopa-atât la minte,<br />cât și la chip, ca zeu ce ești. Și deci<br />nu-ți poate-o muritoare sta-nainte,<br />căci tânără rămâi, cum ești, în veci.<br />Dar totuși plâng să-mi văd pământul țării<br />și-aștept cu dor și clipele plecării.<br />Iar dac-un zeu va vrea să mă mai bată,<br />răbda-voi tot! Că-n multe rele fui,<br />iar inima de mult îmi e-nvățată,<br />pe mări și-n oști, și știu c-o fi ce-mi spui,<br />dar cred că toate s-or sfârși odată. ”<br />A zis. Și-apuse ceru-n noaptea lui,<br />iar ei s-au dus în peștera cea-naltă<br />și-n pat intrând, durmiră lîng-olaltă.<br />Când Zorile-au ieșit pe cer aprinse,<br />manta-mbrăcat-a și tunică el;<br />dar lung vestmânt în copcii nimfa-l prinse,<br />frumos țesut și alb și subțirel,<br />c-un brîu de aur mijlocu-și încinse<br />și-a pus pe cap frumosul testemel.<br />Și-așa-ncepu grăbită să gătească<br />ce-avea de lipsă e’, ca să pornească.<br />I-a dat topor de-aramă lucitoare,<br />cu două buze largi și bine prins<br />cu muchea sa-ntr-o coadă stătătoare<br />din lemn de corn și lesne de cuprins,<br />i-a dat și-o bardă neted tăietoare,<br />și-apoi l-a dus cu ea pe malu-ntins<br />de arini și plopi înalți și brazi de munte,<br />de-acei ce-ajung în nori cu mîndra frunte,<br />copaci uscați și-ușori ca să plutească.<br />Deci după ce l-a dus, plecă-napoi<br />Calipso zâna cea dumnezeiască.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/homer-odiseea-cartea-v/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Edgar Allan Poe - Imn Lui Aristogiton și Harmodius</title>
		<link>https://versuri.pro/edgar-allan-poe-imn-lui-aristogiton-si-harmodius</link>
					<comments>https://versuri.pro/edgar-allan-poe-imn-lui-aristogiton-si-harmodius#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Edgar Allan Poe]]></category>
		<category><![CDATA[Aristogiton]]></category>
		<category><![CDATA[Aristogiton si Harmodius]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[eroi]]></category>
		<category><![CDATA[eroism]]></category>
		<category><![CDATA[Harmodius]]></category>
		<category><![CDATA[imn]]></category>
		<category><![CDATA[istorie greaca]]></category>
		<category><![CDATA[Libertate]]></category>
		<category><![CDATA[Sacrificiu]]></category>
		<category><![CDATA[Solemn]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=56834</guid>

					<description><![CDATA[I. / Încoronat cu mirt, voi ascunde spada, / Ca acei campioni încărcați de bravură, ... <a href="https://versuri.pro/edgar-allan-poe-imn-lui-aristogiton-si-harmodius" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>I.<br />Încoronat cu mirt, voi ascunde spada,<br />Ca acei campioni încărcați de bravură,<br />Care fierul în tiran implantară<br />Și Atenei libertate dădură.</p>
<p>II.<br />Eroi iubiți, sufletele voastre veșnic pribegesc<br />În insule ce numai fericire trădează;<br />Unde aleșii de mult odihnesc,<br />Unde Ahil, Diomed repauzează.</p>
<p>III.<br />Cu proaspăt mirt spada-mi înconjor,<br />Cu Harmodius, credincios soliei,<br />Care făcu pe altarul protector<br />Libății cu sângele Tiraniei.</p>
<p>IV.<br />Voi, ce-ați spălat dezonoarea Atenei!<br />Voi, răzbunători ai Libertății!<br />Secolele vor iubi nesfârșit gloria voastră,<br />Păstrată în cânturile cetății!</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/edgar-allan-poe-imn-lui-aristogiton-si-harmodius/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Konstantinos Kavafis - Horațiu la Atena</title>
		<link>https://versuri.pro/konstantinos-kavafis-horatiu-la-atena</link>
					<comments>https://versuri.pro/konstantinos-kavafis-horatiu-la-atena#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Konstantinos Kavafis]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[Dragoste]]></category>
		<category><![CDATA[frumos]]></category>
		<category><![CDATA[hetaira Lea]]></category>
		<category><![CDATA[Horațiu]]></category>
		<category><![CDATA[iubire]]></category>
		<category><![CDATA[Pasiune]]></category>
		<category><![CDATA[poezie]]></category>
		<category><![CDATA[Romantic]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=25744</guid>

					<description><![CDATA[În camera hetairei Lea, / întins pe un pat somptuos, senzual, / un tânăr cu ... <a href="https://versuri.pro/konstantinos-kavafis-horatiu-la-atena" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>În camera hetairei Lea,<br />întins pe un pat somptuos, senzual,<br />un tânăr cu iasmin în mână recită.<br />Pe degete-i sclipesc inele cu pietre alese,<br />pe umeri o mantie de albă mătase poartă<br />cu broderii asiate.<br />Limba lui este atică pură,<br />dar un accent ușor în pronunție<br />l trădează că de la Tibru se trage, din Lațiu.<br />Și-n vreme ce el iubirea-ți mărturisește,<br />în tăcere ateniană-l ascultă<br />pe multvorbărețul îndrăgostitul Horațiu;<br />și, uluită, descoperă nebănuitele lumi ale Frumosului<br />în pasiunea marelui italian.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/konstantinos-kavafis-horatiu-la-atena/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Nichita Stănescu - Atena</title>
		<link>https://versuri.pro/nichita-stanescu-atena</link>
					<comments>https://versuri.pro/nichita-stanescu-atena#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Nichita Stănescu]]></category>
		<category><![CDATA[abstract]]></category>
		<category><![CDATA[Atena]]></category>
		<category><![CDATA[Esență]]></category>
		<category><![CDATA[Fragilitate]]></category>
		<category><![CDATA[metaforic]]></category>
		<category><![CDATA[Misterios]]></category>
		<category><![CDATA[mitologie]]></category>
		<category><![CDATA[poezie]]></category>
		<category><![CDATA[Transformare]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=32707</guid>

					<description><![CDATA[Ea nu avea trup, / ceea ce-i ținea loc de trup / era asemenea unui ... <a href="https://versuri.pro/nichita-stanescu-atena" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Ea nu avea trup,<br />ceea ce-i ținea loc de trup<br />era asemenea unui corn de melc.<br />Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa,<br />de îndată trupul i s-ar fi retras în sine,<br />or s-ar fi ascuns, ca un luptător încolțit de săgeți,<br />sub propria lui tâmplă, ca un scut de os înflorit<br />cu ghirlandele pletelor.<br />N-ar fi putut să calce decât pe nori,<br />de aceea, ea nu se arăta niciodată pe timp senin.<br />O singură dată și-a pierdut urmele,<br />dar și atunci, ele au căzut atât de adânc<br />încât au devenit zid de cetate.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/nichita-stanescu-atena/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
