Aleksandr Blok – Tăcut Mi-e Sufletul
Tăcut mi-e sufletul. Cețoase,Aceleași stele reci sclipesc.În jur, popoare zgomotoaseCer aur, pâine jinduiesc.Iar sufletu-mi, cu nepăsare,Alt țărm și-nchipuie-n scânteiȘi-n îndoita izolareEl pregătește pentru zeiSublime daruri, minunate,Tăcerea cosmică scrutând,Doar-doar va auzi departeAlt suflet prin azur chemând.Ci tot așa, deasupra mării,Prin ceață, păsările-adesÎși lasă inima chemăriiCe numai lor li-e pe-nțeles.