Eugenio Montale – Aspasia

Noaptea târziu oameniiintrau în odaia eipe fereastră. Stătea la parter.Îi spuneam Aspasia și era fericită.Apoi ne-a părăsit. A fost barman, coafeză și multe alteleRareori se-ntâmpla s-o-ntâlnesc.O strigam atunci cu voce tare: Aspasia!și ea, trecând fără să se oprească, zâmbea.Fusesem colegi; o fi moartă de ceva vremeCând voi intra în iad, așa.. din obișnuințăo să-i strig … Citește mai mult