arta scrisului – Versuri.pro

Christian W Schenk - Ars Poetica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Compune un vers ca pe-o scrisoare
Ce-o scrii iubitei prima dată,
Scrie nebun să simți că doare
Cuvântul ce îi dai răsplată.
Scrie de parcă mâine moartea
Te va cuprinde-n hăul ei
Cerându-ți din cuvinte partea
Cea ultimă, cu care-nchei.
Scrie trecutul și prezentul
De parcă n-ai mai fi-n curând,
De parc-ai scrie testamentul
Urmașilor ce stau la rând.
Scrie nebun, cu frenezie,
Ba aprig, ba mai ușurel:
Așa să scrii o poezie
Și celelalte.. tot la fel!

Radu Gyr - Rondelul Unui Rondel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cui meșterește un rondel
nu pană-i trebuie, ci rază,
un strop de sânge stins pe-o frază
și-un zâmbet prins de-un funigel.
I-ar mai prii să-i stea de pază,
vr-un ceas, și-un înger lângă el.
Cui meșterește un rondel
nu pană-i trebuie, ci rază.
Iar de nu-i gata spre amiază,
aruncă-i, Doamne, și-un inel
din mâna Ta ce scânteiază.
Nu pană-i trebuie, ci rază,
cui meșterește un rondel.

Nichita Stănescu - Arta Scrisului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul ființelor fără chip,
degetele pipăitului pur –
cel care a fost mai dinainte
de crearea degetelor și a lucrurilor.
O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migrația popoarelor celule
roșii și albe.
Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneților!
Au făcut chip al tău din bronz
și unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.
Au făcut chip al tău din piatră,
dar piatra e lașă,
și-ascunde în ea
nașteri de statui fără brațe.
Au făcut un chip al tău din cuvinte,
te-au desenat inimă
și ți-au dat forma lui A.
El îmi spuse:
scrisul e un mod de a încetini gândirea,
un mod primitiv de a înțelege, de a opri
mișcările gândului.
Scrisul se aseamănă întocmai cu o capcană
de metal,
care prinde în ea o vulpe vie
și mișcătoare
și zbătându-se
și pierită de frica morții.
Eu i-am spus:
sunt multe păduri și mi-e foame,
de aceea l-am făcut pe A, divina capcană.
Eu i-am spus:
am pus capcane la începutul pădurii,
din A și din A.
Acum stau la o oarecare depărtare
și aștept prinderea hranei mele.
El m-a auzit. El a tăcut.

Anne Sexton - Arta Neagră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O femeie care scrie simte prea multe,
acele transe și semne rele!
Ca și cum cicluri și copii și insule
n-ar fi fost de ajuns; ca și cum bocitoare și bârfe
și legume n-ar fi fost niciodată de ajuns.
Ea crede că poate avertiza stelele.
O scriitoare e în esență o spioană.
Dragă, eu sunt acea fată.
Un bărbat care scrie știe prea multe,
asemenea vrăji și fetișuri!
Ca și cum erecții și congrese și produse
n-ar fi fost de ajuns; ca și cum mașinării și galioane
și războaie n-ar fi fost niciodată de ajuns.
Din mobilă folosită el face un copac.
Un scriitor e în esență un escroc.
Dragă, tu ești acel bărbat.
Niciodată iubindu-ne pe noi înșine,
detestându-ne chiar pantofii și pălăriile
ne iubim unul pe celălalt, prețios, prețioasă.
Mâinile noastre sunt albăstrui și blânde,
Ochii noștri sunt plini de mărturisiri teribile.
Dar când ne căsătorim,
copiii pleacă dezgustați.
Rămâne prea multă mâncare și nimeni
să mănânce toată abundența stranie.

Victor Eftimiu - Sonetul Este-Un Leu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sonetul este-un leu culcat pe labe,
E uraganul ce pândește valul,
Nu-i flutur grațios, ca madrigalul,
Ci forța-ncătușată în silabe.
Îmi ceri un sfat? Evită teatralul
În ritmul său; să nu pui rime slabe –
Cizelator, alege-le nababe,
Catrenelor să le-ntărești finalul.
Să fie cald sonetul – dar veșmântu-i
Să-l făurești din cea mai rece formă:
Să-l reîncepi – de câte ori îl mântui.
Și-oricât ar fi de grea această normă,
Și-oricât ar fi de greu deznodământu-i,
Să nu se vadă munca ta enormă!