armanul de grof

În noapte de vară, la arman,Pârâie zăplazul de scânduriȘi-n orașul de stoguri, flacăraÎn roșu, răstește spre ceruri.Amurg de noapte, cruntă pară,Fără pereche, nume, zile.Aleargă, tremură prin câmpFlama vieții aprinse.Jelerul trezindu-se din visul urât,Un câine flocos, trist, latră.Tot ținutul e o durere aprigă.Iar groful undeva se distrează.Spicuri arse îngânăCânturi urâte, haine:„Țărane, cu mațe goale,Ce sunt eu … Citește mai mult