Sylvia Plath – Ariel
Stază în beznă.Apoi albastrul inefabilCare se revarsă de pe deal şi din zare.Leoaica Domnului,Cum devenim o singură fiinţă,Puls de genunchi şi călcâie! – Săgeată.Despicând văzduhul, geamănăArcului roibAl grumazului ce nu pot să-l prind.Ochi de negru,Boabe zvârlindO cange neagră.O gură de sânge negru dulceUmbre.Şi încă ceva.Care mă poartă prin aer –Coapse şi păr ;Pene scânteindu-mi la … Citește mai mult