arc – Versuri.pro

Marin Sorescu - A Cânta Dintr-Un Arc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofă.
Plec la vânătoare, țanțoș,
Încordez arcul cel ager
Și observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.
Nu-mi pot reprima acest răsfăț
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.
Animalele, ciulind urechea,
Se țin după mine, cârduri supuse.
Și înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.

Jorge Guillen - Perfecțiune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Arc, deasupra zilei clare,
Îndesat azur tronează.
E suprema-ncoronare
A splendorilor: amiază.
Fără voie, roza pentru
Soare lujeru-și apleacă.
Și-i atât de-adânc fiorul
De prezent, încât piciorul
Simte-n mers planeta-ntreagă.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Federico Garcia Lorca - Arc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu un crin în mână
te las.
Dragostea nopții mele!
Și văduvă-a astrului meu
te regăsesc.
Îmblânzitor de fluturi
ai umbrei!
Îmi voi continua drumul.
Și după mii de ani
mă vei revedea.
Dragostea nopții mele!.
Pe cărarea albastră
îmblânzitor de stele
ale umbrei,
îmi voi continua drumul.
Cât timp Universul
va încăpea în sufletul meu.

Nord - Arc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hai, zboară, micuțule!
Hai, mori, micuțule.
Hai, zboară, micuțule!
Hai, mori, micuțule.
Eram mic și rău și prost și orb,
Era mic și bun și alb și tot
L-am ucis la asfințit
Și-am plâns mult pe corpul lui.
I-am întors capul, nu-i suportam privirea:
Parcă m-ar fi condamnat deja pentru
Crima mea. Deci el m-a împins
Să-l eliberez cu mâna mea, cu
Mâna lui. Deși nu vroiam am simțit
Sub pielea mea oasele-i frânte.
Când eram mic am sucit gâtul unui porumbel,
Cred că m-a durut mai mult decât pe el.
Îi simțeam pulsul nebun în mâna stângă
Și-atunci cu dreapta l-am
Înfiletat pe sine în sine
Atent și crud și blând și doar
Din dorința ca mesajul din el
Să rămână mesajul din el.
Când eram mic am sucit gâtul unui porumbel,
Cred că m-a durut mai mult decât pe el.
Acolo unde nu va mai zbura
Am presupus că-i va fi destul de frig
Și i-am pregătit un fular răsucit
Pe degetul meu: stors
De apă, de vlagă. De când
Port rufa asta pe brațe?.
Zbor ușor, somn ușor,
Giulgiu cu două pete sângerii.
I-am răsucit căutătura-n el, mi-am
Răsucit și eu căutarea-n mine acum.
Printre zăbrele mă uit la cer din când în când
Și-aștept o-ncheietură
Să-mi comunice destinația
Și să-mi încheie lunga așteptare.
Punct via coloana a infinitului.