https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-intermezzo https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-intermezzo#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63889 →]]> Ne iubim ca arborii: cu vântul
și cu păsările din frunziș.
Creanga dragostei își stinge-avântul
când în cer, când pe pământ, pieziș.
Gândul – ce avară bogăție!
Fără-a da nimica nimănui
își împrăștie cu dărnicie
aurul și primăvara lui.
Totul ca o agonie dragă
stăruie în noi și în zenit.
Uneori blestemul se dezleagă
și le știm ușor, ca din citit.
Crește un alt cer undeva-n ape
și tânjim privind adânc în noi.
Frunza care cade-o să dezgroape
forma unor alte frunze noi.
Se așează promoroacă fină,
parcă-ar ninge cu argint, și blând
umbrele tivite cu lumină
umblă-n jurul nostru tremurând.
La hotarul bănuit de vrajă,
între suferință grea și vis,
strânși în brațe stăm înalți de strajă
ca doi îngeri scoși din paradis.
Triști, în anotimpuri mult prea scurte,
ne iubim ca arborii. Și gol,
ca un vânt de toamnă într-o curte,
Gândul, numai el ne dă ocol.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-intermezzo/feed 0 https://versuri.pro/constanta-buzea-arborii https://versuri.pro/constanta-buzea-arborii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=75397 →]]> Arborii, ieri
Pluteau sfiiți
Și erau reci.
Cum să le ceri
Să le promiți
Că-i înțelegi?
Penet de argint
Șindrile vechi
Pe-acoperișe.
Sufletul tău
Nemaisperând
Să-și vină-n fire.
Păreri de rău
Seamănă-n gând
Dezamăgire.

]]> https://versuri.pro/constanta-buzea-arborii/feed 0 https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-visul-de-sub-arbori https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-visul-de-sub-arbori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83839 →]]> Când iarna se va trece și totul va-nflori,
Îmi voi călca poteca ce trece prin pustii
Și-mi duce pașii singuri în codrul ce odat’
M-a privegheat o noapte, sub cerul înstelat.
Poveștile din frunze treceau în visul meu
Și deveneau, acolo, un templu marmoreu
În care o sibilă îmi prevestea un dar
Pe care, de la ceruri, îl voi primi ca har.
Ce dar era acela nu am aflat. Un vânt
M-a despărțit de templu și de-al sibilei cânt,
Iar visul de sub arbori s-a ridicat spre cer,
Făcându-mi noaptea-ceea o noapte de mister.
M-am întrebat adesea: ce dar mi s-a făcut
Și cum, de-atunci, în suflet, nimic n-a mai durut,
Iar tu, cea mai iubită, mă ții în brațe strâns
Și nu știi ce e plânsul. Demult nu ai mai plâns.
Voi merge-n primăvară, când totul va-nflori,
Pe vechea mea cărare și, poate, în pustii,
Voi înțelege darul ce m-a făcut să fiu
Acel ce sunt de-o vreme, căci harul meu.. îl știu.

]]> https://versuri.pro/daniel-visan-dimitriu-visul-de-sub-arbori/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-philemon-si-baucis https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-philemon-si-baucis#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41931 →]]> Doi arbori..
Rădăcini genealogice..
Dorm în picioare..
Cântă..
Sfârșitul lumii..

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-philemon-si-baucis/feed 0 https://versuri.pro/radu-gyr-arborii https://versuri.pro/radu-gyr-arborii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44049 →]]> În brazi, în paltini, în stejari
eu am părinţi şi fraţi şi neamuri.
Nu frunza tremură pe ramuri,
ci numai ochi adânci şi mari.
Toţi dacii de la rădăcină
ard în molizi, sub largi cununi.
Pe cer, cu vârfuri de goruni,
scriu uricarii, cu lumină.
În frasin, ca-ntr-un vechi altar,
slujeşte încă un vlădică.
În creanga dârză se ridică
o mâna aspră de plugar.
Iobagii cresc din răzvrătire
în fagi, alături de plăieşi.
Câte-un bunic, câte-un uncheş
aud în orice plop subţire.
Zugravi de vis ori octoih
şoptesc prin scorburi către seară,
lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih..
Şi eu totuna cu străbunii
în cel de mâine, cel de azi,
voi murmura în ulmi şi brazi,
cu toate foşnetele lunii.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-arborii/feed 0 https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-livezi-lviii https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-livezi-lviii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44673 →]]> Să ne oprim puțin, să mai vorbim.
Chiar eu în seara aceasta mă voi opri
și mă veți asculta chiar voi.
Ceva mai târziu, alții se vor juca
de-a vecinii, pe drum
sub acești frumoși arbori sub care suntem acum.

]]> https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-livezi-lviii/feed 0 https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-indaratul-inocentilor-arbori https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-indaratul-inocentilor-arbori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44789 →]]> Îndărătul inocenților arbori,
bătrâna soartă-și arată
obrazul ei mut.
Un țipăt de pasăre care
se preface dincolo într-un rid al durerii,
în jurul severei, profeticei guri.
O, și cei ce-n curând se vor îndrăgosti
își surâd, încă nebănuind despărțirea,
și sub ei și peste ei trece,
în chip de stele, destinul
cu suflet nocturn.
Încă nu li-e dat să-și trăiască dragostea,
ea-și are încă lăcașul
plutitor, pe orbite cerești,
un ușor contur

]]> https://versuri.pro/rainer-maria-rilke-indaratul-inocentilor-arbori/feed 0 https://versuri.pro/gellu-naum-calul-erotic https://versuri.pro/gellu-naum-calul-erotic#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48051 →]]> Femeia se freacă de arbori
pielea îi flutură ca un drapel subțire
prin el trec alizeele și mâinile arborilor
se răcoresc la ele ca la un tub de răcoare.
Dincolo de aceste mâini calul erotic
doarme pe orizont
el e mare cât orizontul
din carnea violacee meduzele închipuiesc coame
coame vii care agită tentacule de jur împrejur
coama prinde oamenii și-i mănâncă
tentaculele îi sug ca pe o apă
piepturile singure rămân afară și fug
sunt piepturi goale ca niște câini
piepturi cu amprente vinete de săruturi
piepturi pe care dinții mari ai câmpurilor le mușcă
și amprentele vinete rămân pe câmpuri
ca niște guri imense fără dinți
ele mușcă lianele care aleargă
cu o uimitoare repeziciune
lianele tăiate în bucăți devin verticale
în vârful lor se ridică amenințătoare ventuza

]]> https://versuri.pro/gellu-naum-calul-erotic/feed 0 https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-soldati https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-soldati#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=49672 →]]> Suntem cei care-n toamnă stăm precum frunzele
Pe arbori

]]> https://versuri.pro/giuseppe-ungaretti-soldati/feed 0 https://versuri.pro/edmond-vandercammen-ruga-catre-arbori https://versuri.pro/edmond-vandercammen-ruga-catre-arbori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56649 →]]> E o zi în amintirea mea oprită.
Îmi amintesc de voi, mari arbori din câmpie,
Scoarțe unite-n humus și recolte,
Arbori hrăniți din febrele pământului,
Coapse greoaie chinuite de zăpezi.
Când aerul e roșu în adâncimea verii,
Sau când iarna-i aici obosită de leșiile polului,
Să fiu demn, în sfârșit,
De singurătățile trupurilor voastre.
E o zi în amintirea mea oprită.
Când toamna se culca pe pietre,
Și ploaia nu mai știe unde să-și clătească pletele,
Și umbrele noastre se caută, gură în gură,
Și morții se înapoiază din incest,
Somnuri ucise sub pipăitul nadirului,
Veșnic simțind între oasele lor cuiele lungi ale coșciugului,
O mână pe pântec rămasă,
Atunci sângerați tot sângele furtunilor
Și cald e nisipul de un somn nevăzut.
E o zi în amintirea mea oprită.
Cunună vă fac în jurul tâmplelor păsările,
Sunteți oceanul,
Sunteți fluviile,
Munții,
Bateți la ușa caselor
Urcați în cer,
Sunteți îngerii mei cu picioarele vegetale.
Alți oameni mână cirezile,
Alții plugurile navigând fără pânze,
Alții însămânțează ajutând pământul,
Alții, copiii, culeg cele din urmă spice.
E o zi în amintirea mea oprită.
De când moartea îmi umblă pe urme,
Sunteți aici înclinați deasupra emigratului,
Ce-și cântărește ranița
Înainte de a o trece
Apusului.
Sunteți aici, semne printre oameni,
Și cântați când mioarele plâng.
E o zi în amintirea mea oprită.
Pădurea – îmbătrânește pentru iarnă,
O căprioară oarbă-a rătăcit,
Suflarea ei acoperă tăcerea:
Nu-i tulburați călătoria!.
Un câine se îndepărtează,
Își caută sufletul,
Înfrângerea-i trece în nenorocire.
Sunteți ai mei până-n străfundul pământului,
Copaci care vă temeți să fiți cer,
Pe-nceata veșnicie a copilăriei mele.
E o zi în amintirea mea oprită.
Iată, câmpia își întinde oasele,
Împresoară colinele,
Se crede hotar
Și desparte apele
De la un potop la altul.
Când s-or împlini peste tot sfâșierile,
Și-oi fi mai puțin laș,
Și-oi ști de fiecare chip ce plânge,
Atunci voi vorbi aspru,
Cum trebuie să vorbești
Când cresc unghiile
Și merg în întâmpinarea cărnurilor.
Când plugarii lumii
Vor face semn oceanului
Să schimbe locul țărmurilor,
Și va înainta
Turma de valuri roșii..
Fi-veți voi păstorii lui, mari arbori ai câmpiei mele?

]]> https://versuri.pro/edmond-vandercammen-ruga-catre-arbori/feed 0