arbor – Versuri.pro

Rafael Alberti - Au Doborât un Arbor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Au doborât un arbor. Și chiar azi dimineață
și soarele și vântul, și păsările toate
l-au mângâiat, blânde. El era
și fericit și tânăr, și drept și inocent,
cu-o limpede chemare a cerului în ramuri,
și cu un viitor înalt de stele.
Iar astă-seară tace, ca un prunc
din leagăn smuls cu rupte mădulare,
cu capul retezat,
și în țărână risipit și trist,
și despuiat de frunze,
plângând în verde, totuși, greu plângând.
Și-n noaptea asta voi ieși, când nimeni
nu va zări și va fi singur, singur –
și-i voi închide ochii și-am să-i cânt
același cântec lin, pe care vântul
i-l susura, trecând, de dimineață.

Zaharia Stancu - Arbor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când mâna ta pe fruntea mea e floare
Și-nfrigurat cealaltă mână-ți caut,
Mi-e sufletul ca lanul verde-n soare
Și cugetul ca zvonul unui flaut.
Dar când departe pașii tăi îmi sunt
Și sânul cu miros de busuioc,
Mă simt un arbor greu către pământ,
Încins între perdele largi, de foc.

Alexandru Macedonski - Sentința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un arbor când puternic spre domele-nstelate
Înalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,
Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,
Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,
Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,
Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soare
Un loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,
A meritat securea și trebuie tăiat!