aratarea

Pe cărarea prăfuităCe se-ntinde spre izlaz,Doi flăcăi icnesc, se-agită,Cocârjaţi de-o şa găsităÎntr-un iaz.Udă, grea, dar bună şaua,E purtată de-amândoiCu speranţa că „ocaua”Merită din plin „daraua”,Că-i de soi.Vară, Soare şi căldură,Gâtul arde ca de focŞi le cere udăturăDupă-atâta tevatură.Apă, ioc!.– Nu mai pot! Eu mor de sete!Hai să mergem jos, la râu –Poate-or fi şi nişte … Citește mai mult