Heinrich Heine – Duduia Stă la Mare
Duduia stă la mare,Mâhnită de nespus.A-nduioșat-o tareAl soarelui apus.Duduie, fii isteață!Povestea-i veche doar:De-apune-aici prin față,Din spate răsare iar.
apus soare
Rodica Elena Lupu – Apus
Un glob imens,roșu aprins.Razele lui colorau mareace se întindeadeparte în zăricu reflexe roșiatic-aurii.Astrul se îndrepta spre asfințitcu o repeziciune uimitoare.Când a căzut în mare,totul,aerul, cerul, apaparcă ardeau.Era ceva amețitor de frumos.Iar când a fost înghițit de mare,noaptea s-a lăsat brusc.