aplauze umane

Inima nu-mi e sacră, plină-i de mândră viațăDe când iubesc? De ce mă respecți mai mult decâtCând mai mândru, mai sălbaticFusei, mai plin de cuvinte și mai gol?Oh, mulțimii îi place ceea ce-i mai bun pe piațăȘi argații onorează doar pe cei mai violenți,Toți cred în divinitateaCare singuri înșiși sunt.