Apăsător – Versuri.pro

Suflet De Jurnal - Trezește-Te

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trezește-te, îmbracă-te, trebuie să pleci!
Prezența ta vie, aici, între lilieci
Chiar trebuie să pleci!.
Trezește-te, bea-ți cafeaua, trebuie să pleci!
Cu ochii tăi reci
Chiar trebuie să pleci!.
Trezește-te, insist, trebuie să pleci!
Evaporă lumina mea pe veci
Chiar trebuie să pleci!

Holograf - Mafia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Greu, n-ai să poți să te ascunzi mereu.
Rău, cercul lor se strânge în jurul tău.
Dai, dar de fapt îți cumperi viața ta.
Nu mai poți scăpa.
Mafia e-n tot și-n toate.
Mafia te ajută, poate.
Mafia îți dă c-o mână, îți ia cu alta
tot ce ai.
Mafia, o voce-n noapte,
Mafia ascunsă-n șoapte
Mafia, tu crezi că scapi
dar ești mereu la mâna lor.
Știu, știu că ești prea slab și ei te știu
Dai, dacă nu, vei pierde tot ce ai.
Crezi, crezi că poți să fugi din calea mea
Nu mai poți scăpa.
Dacă vrei să iei,
dacă vrei să ai,
dacă vrei să iei
trebuie să dai.

George Bacovia - Cuptor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ți spun;
Pe catafalc, de căldura-n oraș,
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldură asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat.
Toarnă pe covoare parfumuri tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Și-ncet, cadavrele se descompun.

Eugen Cioclea - Silex

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă uit dintr-o parte
la sufletul meu,
dar nu-l recunosc.
El are aproximativ 6.14316725… gr.
Iraționalitatea s-a oploșit
și pe-aici.
Nexul ontologic își scoate pârleala hermeneutic.
Trec printr-un soi de realitate apăsătoare (cum spunea
Kierkegaard),
care se reazemă numai pe sine
și chiar insistă asupra-i
confirmându-se și
repetându-se.
La urma urmei, ce pot să mai fac?
Preapoate c-ar trebui
să vă purtați voi cu mine
cam tot (cam așa)
cum mă port eu
cu voi.

Nazim Hikmet - Liniște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ca un tîlhar
e strada mea
într-o neagră manta
pe care strălucesc
stropii de apă.
Să-și aprindă vechea lulea,
strada,
dintr-un amnar,
în beznă,
scapără.
Tăcem.
Dar liniștea nu e
mantaua soldățească
închisă pîn’ la gît.
Mînați de vînt
plutesc departe norii:
corăbii
cu catargul frînt.
Privim prin geamul zăbrelit.
Tăcem.
De s-ar afla-n văzduh
un tunet mai teribil
decît tăcerea asta –
să bubuie!
Auzi cum se-ntărîtă
și freamătă, vuind departe,
marea,
ca o pădure doborîtă.
Vuiește marea.
Și temnița e mută
ca taurul în inimă lovit,
ca sîngele pe lespezi
risipit.
Se-acoperă cu pîcle negre cerul
și umbre se tîrăsc peste pămînt..
Privim prin geamul zăbrelit.
Tăcem.
Tăcem cum tace
glontele pe țeavă.

Nava Mama - Ne Așteaptă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne așteaptă la intrare
Ne așteaptă la intrare
Ne așteaptă la intrare
Zece pentru fiecare.
Toată lumea stă-n picioare
De aici nimeni nu moare
Pe aici nimeni nu trece
Nimeni n-are cum să plece.
De aici nimeni nu moare
Toată lumea stă-n picioare
Nimeni n-are cum să plece
Pe aici nu se mai trece.
De aici nimeni nu moare
De aici nimeni nu moare
De aici nimeni nu moare
Toată lumea stă-n picioare.
Nimeni n-are cum să plece
Nimeni n-are cum să plece
Nimeni n-are cum să plece
Pe aici nu se mai trece

Nicolae Labiș - Arșița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Motto:
„Până-n gât satul de aspre/Și iernaticele vânturi,
Dar mi-i dor de vara fiarei, / cu furtuni și ploi, și cânturi.”
La scripcar, odată strâmta, zăpușeală și năduf,
Toți îs duși în sat: pe casă plesnesc firele de stuf.
Îmbătat de cap cocoșul ațipește în picioare,
Cu-a lui creastă moleșită și răscoaptă de-atât soare.
Mâța miaună de sete, geam-ncins, uscat cum crida,
Prin crăpată tencuială se hlizește cărămida.
Scripca-n cui; și deodată din senin o strună sună..
Nemișcată, neatinsă, înfioară pacea bună..
Asta-i semn că-n torți de ceruri se gătește de furtună.

Tudor Arghezi - Galere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zgomotul de lanțuri multe
A trecut prin curte,
A ieșit lung pe porți
Printre vii și printre morți,
Târâș, grăpiș,
Prin păinjeniș,
Ca o fiară bolnavă de rugină.
În potcovăria cu clăbuci de lumină
Lăcătușii le-au bătut călare
O verigă-ntre picioare
Și la glezna mâinii,
Ca să poată hodinii stăpânii,
Cât, munciți pe caldarâm,
Hoții trec dintr-un tărâm într-alt tărâm.
O șchiopătare de vulturi căzuți din stele
Prin oțătitul întuneric tare;
O răstignire fără cruci și fără schele.
O Golgotă șeasă, fără altare.
Pasul strâns lângă pas
Merge-mpiedicat ca un compas,
Și palmele, unite cu ciocanul, cătușa și pila,
Parcă se roagă, cu de-a sila

Tabassco - Respir

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dacă mă-ntrebi acum eu unde sunt
Îți răspund doar un cuvânt
Respir..
Dacă mă-ntrebi acum ce îmi doresc
Îți răspund atunci când mă trezesc
Respir.. respir

Anterefren:
Nu am timp, nu am timp
Să mai alerg
Nu am timp, nu am timp
Să mă încerc

Refren:
Și respir prea greu
Ești aerul din piept
Și simt că mă sufoci
Fiecare răsuflare
Respir prea greu
Nu mai vreau să aștept
Și aș vrea să șterg
Semnele de întrebare
Respir..

Am să încerc în mine să găsesc
Cuvintele când te întâlnesc
Din nou
Și am să vreau mereu să îți vorbesc
Despre momente care le trăiesc
Din nou.. din nou

Anterefren:
Nu am timp, nu am timp
Să mai alerg
Nu am timp, nu am timp
Să mă încerc

Refren:
Și respir prea greu
Ești aerul din piept
Și simt că mă sufoci
Fiecare răsuflare
Respir prea greu
Nu mai vreau să aștept
Și aș vrea să șterg
Semnele de întrebare
Ooooooooooooooooo
Respir prea greu
Respir prea greu
Ești aerul din piept
Și simt că mă sufoci
Respir prea greu
Nu mai vreau să aștept
Nu mai vreau să încerc
Respir..
Ești aerul din piept
Și simt că mă sufoci
Respir..
Nu mai vreu să aștept
Nu mai vreau să încerc

Leonid Dimov - O Dimineață Noroasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încâlcit mai începea dimineața!
Se părea
că o parte dintre locuitorii orașului murea.
Stradă plină de intersecții de rouă
gemea de lume nouă:
bărbați, femei, copii
purtând găleți și tichii,
păreau turiști ori coloni
dintr-un neam mânat de nevăzuți centurioni.
Era o mulțime veselă și guralivă,
cu mâini descărnate și straturi uscate de salivă
la răscrucile buzelor.
Cu unghia coclită.
Trăda o boală molipsitoare și cumplită.
Într-adevăr, erau muribunzi acei inși
atât de voioși, de preocupați, de învinși.
Iar în capul străzii, așezați la o masă
mică, de brad, acoperită cu hârtie lucioasă,
ședeau doi mari medici bărboși,
în halate scrobite, în galoși,