Eugenio Montale – Oase de Sepie – 4
Îți regândesc surâsul, și-i pentru mine apă limpedezărită din întâmplare printre pietrișul prunduit,oglindă firavă în care iedera și-ar privi carâmbii;și peste toate-mbrățișarea albului cer liniștit.Aceasta îmi e amintirea; și n-aș ști să-ți spun ție, van,dacă prin chipul tău se-arată liber un duh nevinovat,sau dacă ești din rătăciții care al lumii rău i-a extenuatducând cu sine … Citește mai mult