Constanţa Buzea – Apa de Uscăciune
Miroase-a frunze,duhul tău, Doamne,fără de corp.Se-nfundă sorbulvremii ascunseîn vinul orb. Toamnă-i în vie,cerul coboară,singur te simt.Mut sub povarăde poezie,pol de argint. În zale plânse,în rugăciune,prin tine sunt.Teamă de apă,de uscăciuneși de cuvânt. Fân alunecă-nnesemănare,singur, divin.Panta ca piatra,taina secată,grauri ca grindina vin.