Antologie – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Unui Poet Minor de Antologie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unde este amintirea zilelor
care-au fost ale tale pe pământ și au țesut
fericirea și durerea și au însemnat pentru tine universul?
Râul numărat al anilor
le-a pierdut; ești un cuvânt într-un cuprins.
Altora zeii le-au dat slava interminabilă,
inscripții și mențiuni și monumente și istorici conștiincioși;
despre tine nu știu altceva, prietene obscur,
decât că ai auzit privighetoarea, într-o după-amiază.
Printre buruienile din umbră, umbra ta vană
va socoti că zeii au fost zgârciți.
Dar zilele sunt o rețea de mizerii mărunte,
și oare există o soartă mai fericită decât aceea
de a fi cenușa din care e făcută uitarea?
Asupra altora zeii au aruncat
inexorabila lumină a gloriei, care examinează măruntaiele și numără
crăpăturile
gloriei, ajungând astfel să ofilească trandafirul venerat;
cu tine au fost mai miloși, frate.
În extazul unei înserări, până nu se lasă noaptea,
auzi trilul privighetorii lui Teocrit.

Otilia Cazimir - Pe Marginea Unei Miscellanea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am răsfoit și eu volumul.
N-or fi frumoși poeții… Natural,
Altfel ar fi fost un cumul.
Dar mie,
Cei ce s-au apucat de poezie
Sunt toți, – până la ultimul, – strigoi.
Când mă uitam, pe rând, la fiecare,
Aveam, așa, o vagă presimțire
Că mă așteaptă o nenorocire.
Și când am dat, în fine, de propriul meu chip,
Era să țip
De spaimă și de indignare!.
Mă văd aici
Cu gura strâmbă, cu ochi mici
Cu nasul ca de cucuvea,
Cum te arată, când te uiți de-aproape
Oglinzile-nramate-n tinichea,
Cu sticlă verde care face ape.
Cum, ăsta-s eu?
Nu s-a făcut cumva confuzie?..
Mărturisesc că-mi vine greu
S-accept cu suflet împăcat această deziluzie.
De-aș fi știut
C-or să mă treacă în antologie
Cu-nfățișarea asta de mumie,
Mă apucam de la-nceput
De altă meserie!.
Și dacă-aș ști că reprezinți
(O, cap cubist și fără dinți!)
În loc de chipul meu cel viu
Expresia literaturii mele, –
Aș prefera să nu mai scriu!.
Când mi-au văzut ai mei portretul,
M-au câinat, cu mâinile la gură:
– Vezi dacă faci literatură?..
Iar biata mama m-a bocit,
Ca după asta nu mă mai mărit!.
La urmă, pentru-o confruntare decisivă,
M-am adresat unei vecine,
Femeie simplă și „obiectivă”.
Ea s-a uitat întâi la mine,
Apoi la el,
Prin ochelari cu ramă de baga’,
Și-a zis:
– E rudă cu mata?
Parcă aduceți puținel –
Ți-o fi bunica ori bunel..

Octav Sargețiu - Mie Însumi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum că editura tot nu vrea / Să-mi tipărească-un op de poezii, / Mă resemnez ... →