anomalii – Versuri.pro

Folk - Lucruri Stranii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

1. Lucruri ciudate astăzi
Se-ntâmplă în lume și-n sori
Plouă iarna și tună
Ninge vara pe flori
Crește-n balcon mărarul
Acolo – albine și stupi
Se amendează acela
Care trage în lupi.

R: Lucruri stranii de tot
Se întâmplă pe glob
Lucruri stranii de tot
Se întâmplă pe glob.

2. Multe azi se întâmplă
În lumea cea pământească
Cei vârstnici se copilăresc
Copiii nu vor să se nască
Lucruri ciudate astăzi
Se-ntâmplă în lume și-n sori
Plouă iarna și tună
Ninge vara pe flori

Kapa - Tac Țac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Detalii, oamenii sunt anomalii
Ca o pisică moartă atârnând între două acvarii
Stau, grăiesc, sunt pește pe uscat
Eu mă aud încet, zbier către un plexiglas ars
De fapt sunt un cast ars
O stea căzătoare, un Soare ce se stinge și moare
O mare fără pești, un aeroport fără avioane
E o lume stranie, tu nu-i vezi capătul
Eu acum gândesc, scriu, analizez, oare mă cunosc?
Sunt craniu între mii? O hârtie între hârtii?
Și scârțaie vocabularul precum frigiderul vechi
Eu las rima și mă întreb
La ce-am să fac, scăpare o fi?
Astă e viața de mâine zi, E noaptea care aprinde lumini
E acea coroană de spini ținută-n mâini
Sunt tot eu, ortografic, cu fobii necontrolate
Înving, decapitez, selectez, citesc cuvinte noi precum rufele moi
Sunt un ciudat și nu am prieteni
Poate ei cred, dar sunt perfid cu privire la sentimentul ăsta nereceptiv
Ți-o iei în mufă dacă te încrezi.
Câmpii verzi, Primăveri, Veri și Ierni uscate,
Zapada moartă – ascult Pământul, aștept ce mă așteaptă
Refuz să vorbesc despre adaptare
Am legi nescrise ce așteaptă să fie scrise
Te-nchini, nu vezi, nu auzi și totuși crezi
E cam ipohondric, am observat
Am momente de luciditate
Vreau clipele trăite-n spate, cu stresu-n oase, frică
Și creierul pulsând precum o clică
Claustrofob în camera mea pătrată
Nu reprezintă nimic pentru mine acea hartă
Am ținte îndepărtate, dar n-am lunetă
E un simplu shot, explodez ca-n eprubeta!

Adrian Păunescu - Anomalii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sufletul meu, copil tembel, cunoaşte,
Inima mea de bivol tânăr ştie
Că pe al lumii pat absurd de broaşte
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubeşti când visul un negoţ e,
Să mai iubeşti când prea puţini au şale,
Când ne clocesc de-un veac prudente clote,
Acestea toate nu sunt stări normale.
Eu cânt la o vioară care doare,
Eu cânt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioşie şi cu disperare
Eu cânt un cântec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubeşti când este
Mai profitabil să te faci că sângeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioşat de îngeri.
Normal rămâne numai restul lumii
Care să se abţină bine ştie,
Vioara caldă şi pianul ciumii
Nu sunt decât acea anomalie.
La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire,
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Şi sus, pe unde gândul meu e mire.