anomalie – Versuri.pro

Hau Denis Alexandru - Anomalie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și cât au suferit poeții.
Ca să priviți o poezie
Care să vă-ndulcească ochii
Numai stiloul lor mai știe.
Precum transfuziile de sânge
La fel și ei oferă suflet
Câte o picătură.. o picătură
Până se duce.
Și chiar de parc-oferă totul
Precum de parc se leagă jocul
Au un meleag, reneagă scopul
Că vor să înțeleagă totul.
Și au și poezii în spate
De care nu știți. nu se poate
Și n-ai cum să-i dai tu valoare
Unei persoane care are.
Poeții nu-s poeți din fire
Sunt posedați de ce pot scrie
Au fost aleși de poezie
Și-s prinși în ea.
Nu pot fugi de propriul sine
Nestăpâniți de.. nu se știe
Își pierd controlul pe hârtie
Și și-l recapătă prin ea

Petre Stoica - Teatru de Păpuși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bună ziua, copii.
Oaia mănâncă lupul,
broasca înghite șarpele,
porcul ocolește florile,
mortul învie medicul,
mașina circulă fără benzină,
călăul iartă victima,
mareșalului îi cad mustățile.
La revedere, copii.
1984

Folk - Lucruri Stranii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

1. Lucruri ciudate astăzi
Se-ntâmplă în lume și-n sori
Plouă iarna și tună
Ninge vara pe flori
Crește-n balcon mărarul
Acolo – albine și stupi
Se amendează acela
Care trage în lupi.

R: Lucruri stranii de tot
Se întâmplă pe glob
Lucruri stranii de tot
Se întâmplă pe glob.

2. Multe azi se întâmplă
În lumea cea pământească
Cei vârstnici se copilăresc
Copiii nu vor să se nască
Lucruri ciudate astăzi
Se-ntâmplă în lume și-n sori
Plouă iarna și tună
Ninge vara pe flori

Adrian Păunescu - Anomalii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sufletul meu, copil tembel, cunoaşte,
Inima mea de bivol tânăr ştie
Că pe al lumii pat absurd de broaşte
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubeşti când visul un negoţ e,
Să mai iubeşti când prea puţini au şale,
Când ne clocesc de-un veac prudente clote,
Acestea toate nu sunt stări normale.
Eu cânt la o vioară care doare,
Eu cânt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioşie şi cu disperare
Eu cânt un cântec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubeşti când este
Mai profitabil să te faci că sângeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioşat de îngeri.
Normal rămâne numai restul lumii
Care să se abţină bine ştie,
Vioara caldă şi pianul ciumii
Nu sunt decât acea anomalie.
La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire,
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Şi sus, pe unde gândul meu e mire.