Daniel Vişan-Dimitriu – Ploaia Anilor Trecători
Verdele pădurii e nedumeritcând privește cerul care-adună-n elori ce lăcrimează înspre asfințitși pictează totul cu un alt penel.Ultimele raze fug spre depărtăriși se pierd în ceața unor amintiridin căldura verii când, în înserări,strecurau prin frunze altfel de trăiri.Pe o prispă plină de al toamnei gând,înțeleg tăcerea unui scaun golcare se visează-n raiuri alergând,cu o altfel … Citește mai mult