Andrei Ionescu

Jorge Luis Borges – Adrogue

de

Să nu vă temeți că-n tăcuta noaptepe-alei m-aș pierde, -n vraja peste firea parcului, de-arome și de șoapterăpit, care te-mbie la iubire.Și la zăbavă, când privighetoareaînalță tainic tril și-a apei undăse încrețește-n murmur și-nserareastatuia veche-n negură-o cufundă.Remiza goală parcă e himeraacelui timp, hotar nedeslușitunui tărâm de-arome, potrivitpentru Verlaine și pentru Julio Herrera.În umbră lasă-un iz … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – 1971

de

Doi oameni au păşit decis pe lunăŞi alţii-apoi. Putea-vor ei să spună,Prin vorbe şi prin arta ce viseazăŞi şlefuieşte, ce-au putut să vază-nNedesluşit noroc? De aventurăŞi har s-au îmbătat aste vlăstareAle lui Whitman, care-au fost în stareSă tulbure pustia lunii, pură.Pe munte-a lui Endymion iubireŞi hipogriful, sfera cea ciudatăDe Wells închipuită, -adevăratăÎn amintirea mea, azi … Citește mai mult