ancora versuri

Ideea se-ndoaie și gândurile morSe-ndoaie-aici ca bolta albastrului de susȘi bate-un dor clorotic și gândurile dorȘi pajiștile vremii se par a fi și nu-s.Iar marea ce putere în val își irosește!Neliniștită încă, nedivizată-n ceas!Și-s țintuit sub țărmul sărat de solzi de pește,Tot navă zbuciumată când ancora n-am tras.