Versuri corectate și adnotate
Om de lacrimi, om de ploaieCârligeCredeam că suntem pe pământ, eramPe-o corabiePădurea care merge și viața care stăEu-n bulendre, tu într-o hanțăCe importanță mai areCe are importanță?Deocamdată soarele urcă și frigeși frigeNoaptea va cădea în mijlocul zilei.Cârlige
Ideea se-ndoaie și gândurile morSe-ndoaie-aici ca bolta albastrului de susȘi bate-un dor clorotic și gândurile dorȘi pajiștile vremii se par a fi și nu-s.Iar marea ce putere în val își irosește!Neliniștită încă, nedivizată-n ceas!Și-s țintuit sub țărmul sărat de solzi de pește,Tot navă zbuciumată când ancora n-am tras.
Ancoră prinsăUitată-n nisipDe valuri neatinsăNeatinsă de timpAștept malul poateS-adune din ploiBrațele lateS-ajungă la noi. Tu luntre învinsăLegată la stâlpO viață întinsăArid anotimpNetedă apăCu pieptul să taiO mare odatăOglindă să ai. Viață întinsăMut anotimpDe valuri neatinsăNeatinsă de timpUscați de o boalăTăcută și reaO luntre stă goalăȘi-o ancoră grea