ancheta – Versuri.pro

Costel Zăgan feat Solstițiul Cuvântului, 2024 - Detectiv în Zodia Gemenilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-ai prins / Poți / să te bucuri / Eu / debrașam / îngerii / ... →

C. O. D - Pe Urmele Unui Cadavru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(Dacă cineva ştie cuvintele pe care eu nu le-am înţeles, rog să modifice oricând).
Şase treizeci deja nu mai pot să dorm
Mă îmbrac şi iau tot cu mine ca un faraon
Zbor la secţie, nici nu zic bine „prezent”
„Caz urgent: de aici nu pleci fără armament”.
„Înţeles” ce noroc că nu am băut ieri noapte
Ştefu, câte gloanţe să iau? Le iei pe toate!
Nu-ţi uita haina, pune-ţi cuţitul la gleznă
Nu uita că ăla atârnă, ştii că şi pe zi e beznă.
Îmbarcarea! Pornim! Pălăria pe ochi
De vezi chestii suspecte, din priviri sorbi
Trec ore, „Căpcăunule, ai sesizat ceva?”
„Nimic, doar un sunet ce vine de undeva”.
„Şi-acum spui? Eu nu am auzit nimic
Mergi încet în faţă, totuşi vreau să verific”
Instinctul mă conduce până la portul din est
Coborâm – nu ştiam că astăzi s-a anunţat protest.
Mulţimea e agitată de parcă a intrat în sevraj
„Găseşti ceva, nu mă suni – îmi dai mesaj”
Şi dă din cap în semn că da şi Căpcăunul pleacă
Uitându-şi ţigările – el nu face asta niciodată.
În fine, nu am timp de filme sau alte întrebări
Stai – doi tipi cară nişte cutii pe scări
Mă împiedic de un cuţit scăldat în sânge
Văd o fetiţă care plânge, proba asta nu ajunge.
Pe ei! Plec în acelaşi timp şi-i dau mesaj
„E urgent, ne întâlnim la primul pasaj”
Minutele trec ca fulgerul, Căpcăunul nicăieri
Pasinicii de la intrare joacă table pe beri.
Deja-s pe teritoriul inamic – începe nebunia
Aştept cu nerăbdare să le crească alcolemia
Până un mesaj din boxe, îmi dă curs la blană
„Toţi pasnicii sunt rugaţi să vină la căpitan”.
Coincidenţă de moment, intru pe prima navă
Situaţia mă pune într-o lumină parcă
Reuşesc să fur o rangă şi fug cât mă ţin călcâiele
În camera de comandă unde se trag frâiele.
Iau un glonţ şi-l arunc spre ieşire ca momeală
Nu pot risca să fiu văzut, iese din socoteală
Rapid desfac la întâmplare o cutie
„Exact cum am crezut – trafic de carne vie”.
Tre’ să raportez ce am aflat la secţie imediat
Mă duc spre ieşire, dar nava a plecat
„La dracu’!” scot telefonul – apel vocal pierdut.
„Aici Căpcăunul, suspectul a fost văzut”.
„Sunt pe culme, apropo, vaporul a plecat
M-am deghizat ca bucătar ne vedem neapărat
În restaurant acum doi paşi
Fă cumva şi vino la mine, terminat”.
Ştiam că mă pot baza pe el, bine lucrat!
Bag amortizorul – primul chelner împuşcat.
Scap de cadavru în timp ce-mi pun hainele lui
A fost uşor, mi s-au deschis căile norocului.
Pe drum mă strigă un om la costum, nervos
„Ce cauţi aici, du-te în restaurant capul jos!”
Şi plec rapid, intru, omul meu mă aştepta
„Am găsit amprente, camera 22, aici poza”.
„El e tipul la costum, tu aici rămâi
Nu da nimic de bănuit, mă duc după urma lui
Dacă ripostează, o să fiu nevoit să trag
De data asta sigur îl prindem – şah mat!”.
„Ai grijă ca oamenii să scape de pe epavă”
Plec la 22 în timp ce pun glonţ pe ţeavă
E aproape miezul nopţii, unii s-au culcat
Drum liber ajung în faţa uşii – am intrat.
Nimeni în încăpere, ah, ce şansă am irosit
Sau s-a prins de mişcare şi m-a mirosit?
Panica îmi cântă în tâmple, tre’ cumva să scap
Sar în gura de ventilaţie, matul devine pat.
Nu ştiu dacă norocul nu m-a părăsit
Nu ştiu dacă nu mişca sau s-a sfârşit!
Deodată aud în spate un pistol descărcat
Simt curs de sânge – Căpcăunule, tu erai de fapt?

C. O. D - Pe Urmele Unui Cadavru (Ziua VI)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Șase treizeci, deja nu mai pot să dorm
Mă îmbrac și iau tot cu mine ca un faraon
Zbor la secție, nici nu zic bine „prezent”
Caz urgent, deci nu pleci fără armament
Înțeles. Ce noroc că n-am băut ieri noapte
Șefu, câte gloanțe să iau? Le iei pe toate
Nu-ți uita haina, pune-ți cuțitul la gleznă, baterii noi la lanternă, știi că și pe zi e beznă
Îmbarcarea, pornim, pălăria pe ochi
De vezi chestii suspecte, din priviri sorbi
Trec ore, capcaunule, ai sesizat ceva?
Nimic, doar un sunet ce vine de undeva
Și-acum spui? Eu n-am auzit nimic
Mergi încet în față totuși, vreau să verific
Instinctul mă conduce până la portul din est
Coborâm. Nu știam că azi s-a anunțat protest
Mulțimea-i agitată de parcă a intrat în sevraj
„Găsești ceva, nu mă suni, îmi dai mesaj”
Da din cap în semn că da și capcaunul pleacă
Uitându-și țigările, el nu face asta niciodată
În fine, n-am timp de filme sau alte întrebări
Stai, doi tipi cară niște cutii pe scări
Mă împiedic de un cuțit scăldat în sânge
Vad o fetiță care plânge, proba asta nu ajunge
După ei, plec, în același timp îi dau mesaj
E urgent, ne întâlnim la primul pasaj
Minutele trec ca fulgerul, capcaunul nicăieri
Paznicii de la intrare joacă table pe beri
Deja-s pe teritoriu inamic, începe nebunia
Aștept cu nerăbdare să le crească alcoolemia
Până un mesaj din boxe îmi dă curs la plan
Toți paznicii sunt rugați să vină la căpitan
Coincidență de moment, intru pe prima navă
Situația mă pune într-o lumină opacă
Reușesc să fur o rangă și fug cât mă țin călcâiele
În camera de comandă unde se trag fraiele
Iau un glonț și-l arunc spre ieșire ca momeală
Nu pot risca să fiu văzut, iese din socoteală
Rapid desfac la întâmplare o cutie
Exact cum am crezut, trafic de carne vie
Tre’ să raportez ce am aflat la secție imediat
Mă duc spre ieșire dar nava a plecat
La dracu! Scot telefonul, apel vocal pierdut
Aici capcaunul, suspectul a fost văzut
Sunt pe culme, apropo vaporul a plecat
M-am deghizat ca bucătar, ne vedem neapărat
În restaurant acum de comenzi sunt sufocat
Fa cumva și vino la mine. Terminat
Știam că mă pot baza pe el, bine lucrat
Bag amortizoru, primul chelner împușcat
Scap de cadavru în timp ce-mi pun hainele lui
A fost ușor, mi s-au deschis căile norocului
Pe drum mă strigă un om la costum, nervos
„Ce cauți aici? Du-te-n restaurant.”
Las capu’ jos și plec rapid, intru, omul meu mă aștepta
„Am găsit amprente, camera 22, aici poza
El e, tipul la costum. Tu aici ramai
Nu da nimic de bănuit, mă duc după urma lui
Dacă ripostează o să fiu nevoit să trag,
De data asta sigur îl prindem, șah mat
Ai grijă ca oamenii să scape de pe epava
Plec la 22 în timp ce pun glonț pe țeavă
E aproape miezul nopții, unii s-au culcat
Drum liber, ajung în fața ușii, am intrat
Nimeni în încăpere, ah ce șansă am irosit
Sau s-a prins de mișcare și m-a mirosit
Panica-mi cântă în tâmple, tre’ cumva să scap
Sar în gura de ventilație, matul devine pat
Însă intră matolit, norocul nu m-a părăsit
Îi înfig țeava în tâmplă, nu mișca sau s-a sfârșit
Deodată aud în spate un pistol descărcat
Simt gust de sânge, capcaunule tu erai de fapt?

Nina Cassian - În Birou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În birou la Scotland Yard,
toate becurile ard.
Ce s-a întâmplat? Sunt crime!
Câte crime? O mulţime!
Oare cine poartă vina?
Asasinul? Asasina?
O fi domnul scamator
Îmbrăcat multicolor?
O fi doamna cu păr frez
care ţine-un pechinez?
O fi trompetistul chel
de la barul «Show pe el»?
O fi gingaşul contabil
tuturor indispensabil?
Diva cu piciorul fain,
Miss Lolita Frankenstein?.
Poliţiştii – ce să zic! –
nu descoperă nimic.
Dar «particularul» Nat,
un cuceritor bărbat,
detectiv prin voia firii
şi nebând decât Daquiri,
pe suspecţi îi urmăreşte
şi-astfel, cât ai zice peşte,
îi demască pân’ la oase.
Asasinii erau şase!.
«Care şase? » strigă corul.
«A-ncurcat-o naratorul! ».
Cu dispreţ vă semnalez:
aţi uitat de pechinez.
Căci nici el n-a stat pe tuşă:
strangulase-o căţeluşă!.
De vreo două luni Tamisa
Curge calmă, spusu-mi-s-a.
(Pân’ s-or regrupa cu bine
asasini şi asasine..

Nina Cassian - Romane Polițiste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Martorul cilindric, martorul sferic,
și-i de-ajuns să cadă totul-n întuneric,
jurații să-și piardă părerile lucide
și să nu mai știe
cine pe cine a ucis,
cine pe cine va mai ucide
și sentința să se amâne sine die,
într-o confuzie de pe veșnicie.
Numai victima și asasinul știu exact
ce roluri au, de la primul la ultimul act.

Anto - Mașina de Gardă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dimineață, încă-o zi din viață
Vreau verdeață, că parcă mă ia cu greață
Tata mă apelează
El nu face asta des și asta mă alertează
Auzi la tata ce fază, cică garda e în casă
Aparent mă anchetează, el credea că e farsă
Problema mea de bază e că iarba e-n casă
Parcă văd că m-arestează și că treaba e groasă
Sunt aproape de a-mi pierde mințile (oh nu)
Vor să facă și o percheziție (oh nu)
Și se găsește un Garcea (nu mai spune!)
Îmi găsește G-ul de Ganja (pe bune?)
După mi-l ia și începe să-l strângă
Mă uit la mama și-începe să plângă (‘pare rău, mama!)
Și nu știu ce dracu’ îndrugă
Mă iau pe sus și mă bagă în dubă.
Refren x2
Sifoane știu doar să ardă
Sperând ca vina să-mpartă
Sau că la final ne iartă
Sunt plimbat pe stradă-n mașina de gardă.
Sunt acuzat de trafic de droguri
Cică le-mpart la golanii din blocuri (mănânci căcat!)
Întrebări au urmat pe loc
Mai ai cumva? Deloc! l-am fumat pe tot!
Nu știu cine-a zis ce, poate ești chiar tu
M-aștept, dar nu pot s-o bag sub preș acum
E-un deja-vu cum parcă am prezis și totu’
Am visat precis și modu-n care a descins DIICOTU
Nu știu ce-o să fie (no, no)
Ploiești, strada ‘Buna vestire’, ce ironie!
Gaborii își termină misiunea
Mă uit afară, văd televiziunea
Obosit o leacă, vor să torn, o simt, ma seacă!
Tot sperau că dacă-ntreabă zic o treabă, dup-o zi întreagă (țeapăăă!)
Crezi că știi totul? Mi-e chiar silă!
Milițienii sunt cei mai mari dealeri!.
Refren x2

Ana Blandiana - Fapt Divers

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ieri dimineața pe la ora șapte,
Când era încă aproape noapte
Și toți copiii dormeau încă tun,
A fost săvârșită o crimă în prun.
Un vierme necunoscut s-a introdus
În pruna cea mai de sus.
I-a supt sângele dulce și-n grabă,
A azvârlit-o fără viață în iarbă.
Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,
A plecat.
La ora opt și zece minute apoi,
Furnicile au descoperit trupul prunii-n trifoi,
Și l-au așezat pioase pe-o pernă
Umplută cu foi de lucernă,
Și l-au prohodit bătrânește pe rând,
Și l-au coborât în pământ.
La ora nouă și cinci au venit păsările, detectivii cei mici,
Și le-au anchetat, și le-au acuzat pe furnici.
La ora zece fix au apărut procurorii cei mari,
Îmbrăcați în uniforme de grădinari.
Au pus întrebări prunelor înspăimântate
Și-au cercetat totul cu severitate,
Și-au dat în urmărire cu semnalmente ferme
Un vierme.
La ora treisprezece și două minute exact,
Încă nu-l pomenea pe vinovat.
Ei nu știau că viermele nu fusese vierme, ci omidă,
Pe care nu aveau cum s-o prindă,
Pentru că se transformase, fără nici un martor ocular,
Într-un fluture extraordinar.
Ce se învârtea ironic și grațios,
Ca să vadă ce se mai petrece jos,
Iar ei, obosiți de anchetă și urmărire,
Se opreau din când în când să-l admire.