Ancestry – Versuri.pro

Nicolae Labiș - Rămășițe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ascult prin mine înapoi în veac.
Aud moșnegii mei cum răsuflă fierbinte.
Aud cum ei îmi scrijelează pe suflet
Ideilor, în grindini de săgeți.
Aud cum sudoarea străbunilor
Curgând sporește-n călimări cerneala
Ce va țâșni o dată cu sângele meu,
Dâra roșă pe cheagul negru al brazdei.
Ascult prin mine înapoi în veac,
Sub claia grea a paielor de soare.
Dar ochii îmi zboară în zare.
Acolo cineva îmi face cu mâna.
Iau palma mea grea ca țărâna
Nu-i palmă, ci-i cute și-ascute o coasă.

Jorge Luis Borges - Stirpea Borges

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic ori prea puțin despre străbunii
Din stirpea Borges știu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Opreliști și-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicând n-ar fi trăit. Și mi se pare
Străini complet că sunt de-a artei moarte.
Imperceptibil, fac cu toții parte
Din timp, și din pământ, și din uitare.
Așa-i mai bine. Împlinit destin.
Sunt neam de lusitani. Viteji ajunși
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunși.
Sunt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurând că-i încă viu.

Jorge Luis Borges - Fiului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce ești și ai, străbunii tăi îți lasă
Din tată-n fiu. Cu toții-acum
Trasează-același labirintic drum
De dragoste de la Adam purceasă
Și de la Cain și Abel, în zorii
Atât de vechi că-s azi mitologie.
Ajung străbunii, prin pustiu și-urgie,
În clipa zămislirii. Simt fiorii
Prezenței lor multiple. Suntem noi.
Ești tu și-acei ce-n urmă-ți vin mereu,
Mulțimea celor zămisliți din greu:
Ai lui Adam copii în lung convoi.
Stă veșnic cuibărită-n lucruri,
Ce-s ale timpului grăbite trucuri.